Question

desen la textul sania de ion druta(repede va rog)

Answer 1

Cînd într-o bună vreme nucul din faţa casei s-a uscat, moŞ Mihail Şi-a scos cîrja din tindă, Şi-a dat pălăria pe ochi Şi a început a se plimba în jurul lui de-ţi părea că-i numără crengile. I-a măsurat tulpina Şi din ochi, Şi cu Şchioapa, a încercat de nu dă drumul la coajă Şi tocmai spre chindii, cînd ciubotele au început să i scapară cam grele, a pus cîrja la locul ei Şi a aŞezat pălăria omeneŞ­te. Pe urmă Şi-a zis în gîndul lui: — Am să fac o sanie.
Sanie... Mare lucru-i o sanie. AŞterni într-însa un covo­raŞ să n-o prindă răceala, arăţi cailor că n-ai uitat biciul acasă Şi te duci, că abia mai dovedeŞte soarele să se ţină pe urma ta. Şi abia atunci uiţi să-ţi numeri anii, Şi-ţi vezi iar prietenul pe care au început să ţi-1 fure drumu­rile, Şi pe pîrtia făcută de tine mulţi drumeţi îŞi găsesc calea, Şi satul, Şi casa.O sanie — atîta îi trebuie omului Şi iar e om. Numai să-i faci o sanie pe care au visat-o toţi lemnarii de pe lume cîţi au fost, o sanie pentru care Şi ccl de sama ta ţi-ar zice bade; o sanie care ar plînge după drum Şi dru­mul după dînsa.Mare lucru-i o sanie.Dar 1-a zărit baba furat de gînduri, cu toporul sub­ţioară, Şi 1-a pus să-i facă niŞte surcele, să nu prindă toporul rugină. Apoi i-au trebuit un vătrar ceva mai lungu- Şor, o căldare de apă proaspătă Şi moŞul Şi-a văzut de necazuri. Pe urmă — azi e soare, mîrie e vînt — luceau zilele una după alta, de parcă erau de furai.Ca de obicei, moŞul se scula pînă la zori — îi plăcea să se îmbrace prin întuneric, să-Şi aprindă luleaua cu un tăciune rămas de cu sară în vatră, apoi să iasă Şi să ia sama prin livezile vecinilor de nu se face vreo stricăciu­ne cît stăpînii dorm. Răsărea soarele Şi-1 găsea de amu mutînd toporul în mîna stîngă. Şi zile întregi îl vedeai umblînd prin ogradă cu luleaua stinsă în dinţi. Părea că a uitat Şi de nuc, Şi de sanie. Tocmai spre chindii, cînd găsea, în sfîrŞit, chibriturile în buzunar, îi făcea deodată vînt toporului într-o ciotcă Şi rămînea dus pe gînduri.Pe urmă, zi după zi, îl vedeai lot mai des slînd în mijlocul ogrăzii Şi privind undeva deasupra cămării, de parcă mai venise o primăvară în anul cela Şi el aŞlep- la să se arate cocostîrcii.Dar Şi asta a fost pînă la o vreme — pînă a luat baba sama că buza toporului a început a se întuneca. Şi a prins a-1 ocărî. Striga tare, să audă vecinii... MoŞul i-a îndreptat colţul la Şalincă — să-i treacă ciuda mai repede, a zvîrlit toporul pe umăr Şi s-a întors în faţa casei. De data asta n-a mai cercetat nucul. A rezemat coada toporului în trunchiul lui Şi a rostit cu jumătate de gură: