Question

doresc toata nuvela <<dragoste de portelan de Grigore vieru>>daca se poate

Answer 1

Avea optsprezece ani şi era foarte timidă. Nu pentru că era atât de tânără, ci pentru că aşa fusese ea de când se ştie, un pic mai retrasă, parcă mereu rămânând cu un pas în urma celorlalţi, lăsându-i pe ei, pe oricine, s-o întreacă şi ea să privească faptul ca pe ceva absolut firesc. O chema Agripina, un nume care nu-i plăcea, considerându-l demodat, greoi, chiar caraghios, dar de-a lungul anilor, se obişnuise şi-l suporta ca pe o povară inevitabilă. Totuşi, dacă i se întâmpla să facă cunoştinţa cu vreun băiat, îşi rostea numele încet, atât de încet încât acela dacă avea vreo intenţie în privinţa ei, trebuia s-o mai întrebe o dată. Cum însă, de cele mai multe ori, băieţii treceau cu capul sus pe lângă ea, se liniştea repede şi se retrăgea din nou în timiditatea şi modestia ei bolnăvicioasă. Crescuse la ţară, într-o casă cu mulţi copii, de aceea părinţii ocupaţi cu munca în câmp şi cu grija celorlalţi mai mici parcă uitaseră de ea, o lăsaseră să crească de capul ei. Şi fata s-a obişnuit cu aceasta nepăsare, mai întâi a părinţilor, apoi şi a învăţătorilor, care nu găsiseră la ea nici un talent, decât acela de a sta cuminte în banca din fund cu ochii fixaţi la tablă. Nu vedea însă tabla, nici pe învăţătorul de la masă, nu-şi vedea colegii, vedea, în dependenţă de dispoziţie, o pisică lenevindu-se la soare, un câine uşernic, lătrând la trecători, un trandafir cu petalele pe jumătate scuturate şi de aceea - trist şi necăjit.