Doua institutii centrale din țările medievale romanesti din secolul al XV-lea
Răspunsuri la întrebare
Sper ca te-am fost de ajutor! pwp
In Tara Romaneasca si Moldova institutia centrala era domnia, reprezentata de domn sau voievod.
Domnul ( din latinescul – dominus ) reprezinta autoritatea politica absoluta si inseamna stapanul pamanturilor si al locuitorilor tarii.
Domnul avea atributii - executive ( acorda proprietati funciare, numea dregatorii ),
- legislative ( adopta acte cu caracter obligatoriu pentru toti
locuitorii ),
- judecatoresti ( scaunul de judecata al domnului era instanta
juridica cea mai inalta ).
- pe plan religios, domnul confirma episcopii si mitropolitul.
- militare ca voievod, era conducatorul ostilor in vreme de razboi.
Succesiunea la domnie se bazeaza pe principiul electiv-ereditar si viager ( pe viata ). Pentru a fi acceptat si ales ca domn, pretendentul trebuie sa faca parte din familia domnitoare, sa fie barbat si sa prezinte integritate psihica. La inscaunarea domnilor erau prezentati boieri, curteni, osteni, care i se „inchinau” noului domn, jurandu-i credinta, sfat si ajutor. Domnul se obliga sa-si apere supusii si sa domneasca cu dreptate.
Existe obiceiul ca domnii romani, pentru a asigura succesiunea si a impiedica luptele pentru tron, sa-si asocieze la domnie pe unul din fii sau din ceilalti membri ai familiei domnitoare. Astfel , Stefan cel Mare isi asociaza la tron, inca din timpul vietii, pe fiul sau Bogdan si ii determina pe boieri sa-l recunoasca drept urmas. De asemenea, Mircea cel Batran isi asociaza la domnie pe fiul ( si urmasul ) sau Mihail. Domnul incheia acte cu suveranii altor state si acorda privilegii negustorilor, prin care ii lua sub protectia sa si le recunostea dreptul de a face comert in tara.
Transilvania era condusa de un voievod, ce avea atributii administrative, judiciare si militare. El era numit de regele Ungariei si ocupa locul al patrulea in ierarhia politica al statului maghiar, dupa Palatin, Cancelar si Banul Slovaciei. Voievodul isi numea oamenii de incredere in principalele functii ale voievodatului ( vicevoievodului, comitii, notarii ). La inceput, autonomia voievodului fata de Coroana maghiara era foarte mare , pentru ca din secolul al XV-lea el sa-si exercite autoritatea numai asupra a sapte comitate: Solnocul Interior, Dabaca, Cluj, Turda, Tarnava,Alba si Hunedoara.