drepturile si indatoririle copiiilor
Răspunsuri la întrebare
Cele 42 de drepturi ale copilului, așa cum se regăsesc în Convenția privind Drepturile Copilului, sunt strâns legate unele de celelalte și au toate aceeași importanță.
Copiii nu s-au bucurat dintotdeauna de locul pe care îl ocupă în prezent în societate. În întreaga istorie a omenirii, ideea de a le acorda protecție reprezenta cel mult o preocupare a părinților, nicidecum un obiectiv al societății și instituțiilor sale.
Recunoașterea copilului ca ființă umană cu drepturi depline, pentru care adulții au obligații corelative, începe să devină realitate în secolul XX. Doctorul Janusz Korczak (1878-1942), pedagog, pediatru și scriitor, supranumit ”marele prieten” al copiilor, a regândit educația și statutul lor, considerând că aceștia nu sunt persoane în devenire, ci personalități complete care trebuie tratate cu respect și ale căror opinii trebuie luate în considerare, participarea lor la decizii care îi privesc în mod direct fiind fundamentală.
Ideea elaborării unui document internațional care să cuprindă drepturile copilului, extrem de important în mobilizarea comunității internaționale, îi aparține lui Eglantyne Jebb (1876-1928), care a fondat prima organizație Salvați Copiii în 1919, la Londra. Revoltată de consecințele Primului Război Mondial și ale Revoluției Bolșevice din Rusia (mii de copii mureau zilnic din cauza bolilor și a foametei în toate țările Europei), Eglantyne Jebb a luat decizia de a se dedica salvării și îmbunătățirii vieții copiilor din întreaga lume. De aceea, scopul urmărit a fost de a crea o organizație internațională puternică în măsură să intervină și în zonele mai puțin cunoscute, unde protecția copilului nu era aplicată, iar conceptul de drepturile copilului era inexistent. Programele dezvoltate în acea vreme urmăreau în special combaterea foametei și asigurarea asistenței medicale copiilor.
„Este foarte clar că salvarea copiilor din întreaga lume nu reprezintă o imposibilitate inerentă. Acest lucru devine imposibil doar dacă refuzăm să-l realizăm.”
Eglantyne Jebb
Astfel, prin perseverență și implicare activă, Eglantyne Jebb a conceput și a promovat adoptarea, în 1924, de către Liga Națiunilor (astăzi, Organizația Națiunilor Unite) a Declarației Drepturilor Copilului, primul document internațional prin care comunitatea internațională a afirmat urgența protecției copiilor împotriva abuzurilor și neglijenței, cerând statelor membre să-și asume responsabilitatea și să aloce resurse în acest sens. Această Declarație, alături de forma sa extinsă din 1959, reprezintă sursele de inspirație folosite la redactarea Convenției Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului din 1989.
„Dată fiind lipsa sa de maturitate fizică și intelectuală, copilul are nevoie de protecție și îngrijire specială, inclusiv de o protecție juridică adecvată, atât înainte cât și după nașterea sa.”
Declarația Drepturilor Copilului
România a fost printre primele state care au ratificat Convenția ONU, în anul imediat următor adoptării sale în cadrul Adunării Generale a Națiunilor Unite, prin Legea nr. 18 din 28 septembrie 1990. În anul 2004, a fost adoptată și o lege specială pentru protecția și promovarea drepturilor copilului (Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare).
Salvați Copiii România are ca scop principal apărarea și promovarea drepturilor copilului și asigurarea protecției copilului în acord cu Convenția Națiunilor Unite.