Eeseu cu titlul "Europa viitorului "
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Se pare că provocările prezentului sunt atât de presante şi importante, încât, de multe ori, suntem obligaţi să formulăm un răspuns înainte de a ne confrunta cu semnele unui viitor care stă mai ales sub semnul incertitudinii. Între timp, însă, lumea se schimbă rapid în jurul nostru. A vorbi despre un mod în care Uniunea Europeană poate înfrunta mileniul 3 înseamnă, în primul rând, o provocare intelectuală. Pretenţia de a aduce o perspectivă cu adevărat nouă poate părea îndrăzneaţă. Într-o lume globalizată, care pretindea că va construi o societate a cunoaşterii, nu putem, însă, concepe prezentul decât subordonat viitorului. Chiar într-o Europă al cărei trecut de două milenii este deopotrivă înălţător şi dureros, prezentul însuşi ni se dezvăluie ca o amintire despre viitor.
Pregătindu-mă pentru această dezbatere în care mă bucur să reîntâlnesc personalități pentru care Uniunea Europeană a fost deopotrivă ideal, obiectiv academic și misiune politică am profitat de izolarea impusă de Pandemie pentru a revizita o serie de cărţi care mi-au marcat devenirea intelectuală.
Recitind Faust, am înţeles că această carte, dincolo de drama savantului care la senectute își vinde sufletul diavolului în schimbul tinereții, adăpostește în paginile ei şi o uluitoare previziune asupra Europei contemporane. Într-un moment în care zorii revoluţiei industriale abia se întrezăreau, Goethe a anticipat provocările care stau acum în fața Europei. Ultimul capitol al tragediei căreia Goethe i-a dedicat șase decenii din viața sa, ni-l prezintă pe Faust pregătit să construiască un oraş măreţ şi un canal. Pentru a putea construi, trebuie să şi demoleze. Îl împiedică căsuţa unor bătrâni şi îl trimite pe Mefisto să îi convingă să se mute, pentru a nu sta în calea uriaşului său program urbanistic. Mefisto profită şi îi omoară pe bătrâni. Vestea îl deranjează pe Faust, dar nu foarte mult, deoarece acceptă că trebuie să existe şi sacrificii. În timp ce era absorbit de proiectul său, se ivesc patru umbre cernite: Lipsa, Datoria, Nevoia, şi Grija. Avansând spre casa lui Faust, Lipsa, Datoria, și Nevoia se opresc: „Noi nu putem intra în casa unui om bogat”, dar Grija care „poate intra oriunde” îl întreabă pe Faust dacă a cunoscut acest sentiment. Faust, cu aroganţa celui concentrat asupra acțiunilor sale, răspunde că nu a avut niciodată griji. Grija îl va orbi, pentru că numai cei care sunt orbi nu au griji pentru ceea ce se poate întâmpla în viitor. Faust orb se grăbește să-şi finalizeze opera. Este fericit pentru că aude zgomotul târnăcoapelor care construiau canalul, numai că muncitorii nu săpau la canal, ci la propria lui groapă. Declarându-i lui Mefisto că este fericit, sufletul lui, conform contractului încheiat cu acesta, va reveni diavolului. Dar, în ciuda tuturor relelor pe care le făcuse în împletire cu Mefisto, el este salvat de Dumnezeu, care îi urmărise ultima Faptă dedicată nu unui interes personal, ci unui viitor mai bun pentru oameni. Mesajul pe care Goethe ni-l transmite sugerează că își merită posteritatea cel care și-a dedicat viața unui scop măreț. Decisivă este, totuși, intervenţia Margaretei, nefericita victimă a pasiunii sale vinovate, care a implorat-o pe Maria, Maica Domnului, să-i salveze sufletul. Este bine să construieşti, este foarte bine să-ţi foloseşti energiile creatoare, ne transmite Goethe, dar nu trebuie să uiţi niciodată că, până la urmă, numai o iubire adevărată îţi poate salva sufletul.
De ce am evocat o operă scrisă cu 247 ani în urmă? Pentru că eu cred că, în aceste momente de criză, Europa are nevoie de o viziune care să ne permită, într-o lume în schimbare rapidă, să ne imaginăm chiar şi ceea ce astăzi pare de negândit. Numai pe baza unei astfel de viziuni putem elabora strategii de dezvoltare şi apoi politicile publice pe durata unui ciclu electoral. Cred, de asemenea, că Europa are nevoie, în afara aquis-ului comunitar şi proiectelor economice, administrative, sociale, militare, să redescopere ethos-ul European, pe care se pare că l-a pierdut.