Question

Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre Europa și România în secolul al XX-lea, având în vedere:
- menționarea a două aspecte referitoare la democrația din România, din primele trei decenii ale secolului al XX-lea;
- precizarea Constituției adoptate în România Mare, în deceniul patru al secolului al XX-lea,
- menționarea a două asemănări între ideologiile totalitare existente în Europa Occidentală, în perioada interbelică; - prezentarea unei practici politice utilizate în România în primul deceniu după instaurarea regimului comunist;
- formularea unui punct de vedere referitor la practicile politice democratice din Europa, în a doua jumătate a secolului al XX-lea și susținerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Answer 1

Bună!

   (✿◡‿◡)

      Europa și România în secolul al XX-lea

   Pe parcursul secolului al XX-lea,  în întreaga Europă, au funcționat atât regimuri democratice, cât și totalitare.

    În anul 1923, regele Ferdinand I al României a adoptat o Constituție în care erau prevăzute practici democratice precum respectarea drepturilor și libertăților cetățenești și separarea puterilor în stat. (Cetățenii români aveau libertatea de întrunire, libertatea de exprimare, dar și dreptul la educație. Iar puterile erau deținute de persoane și instituții diferite. Puterea legislativă era deținută de Parlament, puterea executivă de Guvern și de monarh, iar puterea judecătorească de instanțele judecătorești.) - **fragment opțional (ce se află între paranteze)

     În România Mare, în deceniul patru al secolului al XX-lea, a fost adoptată Constituția din 1938.

     În Europa Occidentală, în perioada interbelică, au existat, ca ideologii totalitare, fascismul și nazismul. Cele două s-au asemănat prin faptul că au susținut trecerea la monopartidism și înființarea unei poliții politice.

     Regimul comunist a fost instaurat în România în anul 1947. O practică politică utilizată în România în primul deceniu după instaurarea regimului comunist a fost desființarea proprietății private, deoarece regimul considera că proprietatea trebuie să fie socialistă. În anul 1948, în mediul urban a avut loc procesul de naționalizare prin care au fost confiscate de stat băncile, întreprindere și societățile, iar foștii patroni au devenit angajați. În 1949, în mediul rural, a avut loc procesul de colectivizare prin care au fost confiscate terenurile țăranilor și transformate în ferme de stat cu numele de Cooperative Agricole de Producție (CAP) și Întreprinderi Agricole de Stat (IAS). Țăranii s-au revoltat, însă au fost aspru pedepsiți. Așadar, a fost încălcat dreptul la proprietate privată.

       Un punct de vedere referitor la practicile politice democratice din Europa, în a doua jumătate a secolului al XX-lea este acela că au avut consecințe pozitive, întrucât erau separate puterile în stat, iar drepturile și libertățile cetățenești nu erau prevăzute doar formal. Franța este un exemplu de țară în care a funcționat democrația, fiindcă a fost respectat principiul separării puterilor în stat. Puterea legislativă era deținută de un Parlament bicameral alcătuit din Adunarea Națională și Senat. Puterea executivă era deținută de un Guvern condus de un președinte. Un rol important l-a avut președintele Charles de Gaulle care a fost ales prin vot universal pe un mandat de 7 ani. Puterea judecătorească era deținută de instanțele judecătorești. Prin urmare, Franța este un exemplu de republică în care președintele are o mare putere.

       În concluzie, în Europa secolului XX am întâlnit atât regimuri democratice, cât și totalitare, așa că putem afirma că cele dintâi sunt de preferat, deoarece nu afectează într-un mod negativ societatea.