Question

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre politica internă din România postbelică, având în vedere:
- menţionarea a două fapte istorice desfășurate în România, în perioada 1946-1950 și a două asemănări între acestea;
- precizarea constituției adoptate în România, în deceniul șase al secolului al XX-lea și prezentarea unui aspect referitor la aceasta;
- formularea unui punct de vedere referitor la practicile politice utilizate în România, în perioada național-comunismului şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Answer 1

Bună!

  ヽ(✿ﾟ▽ﾟ)ノ

     Politica internă din România postbelică

   După cel de-Al Doilea Război Mondial, în România a fost instaurat un regim Comunist care a fost reprezentat mai întâi de Gheorghe Gheorghiu-Dej și mai apoi de Nicolae Ceaușescu.

    În perioada 1946-1950, în România a fost înființată o poliție politică, numită Direcția Generală a Securității Poporului și a fost desființată proprietatea privată; în mediul urban procesul s-a numit naționalizare, iar în mediul rural s-a numit colectivizare. Două asemănări între acestea sunt: ambele au avut loc în stalinism, perioada în care țara noastră s-a aflat sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și amândouă au dus la încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. S-a încălcat libertatea individuală și dreptul la proprietate.

     În deceniul șase al secolului al XX-lea, în România a fost adoptată Constituția din 1952. În aceasta erau prevăzute doar formal drepturile și libertățile cetățenești. Votul era universal după vârsta de 18 ani pentru femei și bărbați, excepție făcând adversarii politici care erau considerați „persoane interzise”. Cetățenii aveau dreptul de a vota, însă nu aveau libertatea de a alege.

     Un punct de vedere referitor la practicile politice utilizate în România, în perioada național-comunismului este acela că dictatorul deținea întreaga putere și încălca drepturile și libertățile cetățenești. El comitea abuzuri, dar nu răspundea pentru faptele sale. În anul 1977 s-au revoltat minerii din Valea Jiului, deoarece erau nemulțumiți de condițiile de muncă. Aceștia cereau ca programul zilnic să fie de 6 ore și să le fie acordate două mese calde pe zi. Nicolae Ceaușescu a fost nevoit să rezolve aceste cereri, însă ulterior liderii minerilor au fost deportați. În 1987 au ieșit în stradă muncitorii din Brașov. Ei erau nemulțumiți de micșorarea salariilor și de nivelul de trai scăzut. A fost atacat sediul partidului și au fost aruncate cărțile și tablourile dictatorului. Au intervenit Miliția și Securitatea, astfel că revolta a fost înfrântă.

    În concluzie, regimul comunist a avut consecințe negative atât din punct de vedere economic, nivelul scăzut de trai, cât și din punct de vedere politic, întreaga putere era deținută de liderii comuniști și nu erau respectate drepturile și libertățile cetățenești.