Elementele de limbaj plastic (sunt 9/8/7) + definiția lor
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Istoria artei este o știință auxiliară a istoriei, care studiază evoluția artelor vizuale, adică a acelor produse ale activității umane destinate scopurilor estetice, deci care exprimă idei, sentimente, emoții.
Un istoric de artă este o persoană care studiază istoria artei.
De-a lungul timpului, se înregistrează mai multe modalități de clasificare a artei, de la distincția medievală dintre artele liberale și arte vulgare până la demarcația modernă dintre artele frumoase și artele aplicate. La acestea se pot adăuga diverse alte clasificări, care definesc arta ca o manifestare a creativității umane.
În rândul artelor clasice se pot enumera: arhitectura, dansul, sculptura, muzica, pictura, literatura (care include ca genuri literare: poezia, teatrul, arta narativă), filmul, fotografia, banda desenată. La interferența dintre arte plastice și arte vizuale, au apărut mai nou designul și artele grafice. La acestea se adaugă noi forme de expresie artistică precum: moda și gastronomia și noi modalități de expresie ca: video, arta digitală, artele scenice, publicitatea, animația, televiziunea și jocurile video.
Pentru a putea realiza o examinare obiectivă a formelor artistice care aparțin diferitelor epoci, istoria artei este un domeniu multidisciplinar, realizând o clasificare a culturilor, periodizarea acestora și stabilirea particularităților creațiilor artistice și a influențelor reciproce.
Studiul istoriei artei este realizat în mod sistematic începând cu perioada Renașterii, când domeniul de studiu se limita doar la civilizația Europei Occidentale. Cu timpul, aria explorată se extinde și la celelalte continente, elaborându-se noi concepte, precum cel al sincronizării culturale și al relativismului cultural.
Astăzi, istoria artei deține un domeniu vast, incluzând, aici, și răspândirea și conservarea operelor de artă din întreaga istorie. Astfel, în secolul al XX-lea se produce o proliferare a instituțiilor, fundațiilor, muzeelor și galeriilor de artă, atât ca proprietate privată, cât și în spațiul public, dedicate analizei și catalogării fenomenelor artistice, dar și expunerii către publicul larg. De asemenea, apariția și dezvoltarea mass-media au jucat un rol crucial în popularizarea și studiul operelor de artă.
Mari expoziții periodice, precum Whitney Biennial sau bienalele de la Veneția, São Paulo sau nu mai puțin faimoasa Documenta de la Kassel sunt manifestări expoziționale care contribuie decisiv la cunoașterea și afirmarea a noi stiluri și tendințe în domeniu. Distincții ca Premiul Turner (acordat de Tate Gallery), Premiul Wolf pentru Artă, Premiul Pritzker pentru arhitectură, Premiul Pulitzer pentru fotografie, sau Premiul Oscar pentru cinema, toate acestea nu fac decât să promoveze cele mai bune opere creatoare la un nivel internațional. Instituții precum UNESCO, care a întocmit acea listă de locuri din patrimoniul mondial, contribuie la conservarea celor mai valoroase monumente de artă ale planetei.