Eseu despre categoriile frumosului
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
Frumosul reprezintã un fenomen complex deosebit de fluid si prin urmare greu de definit.
Se poate distinge între o teorie cu privire la frumos si o definitie datã frumosului. Se poate accepta astfel cã, atunci când se spune cã frumosul e „ceea ce place când este privit”, noi dãm o definitie frumosului, iar atunci când spunem, de pildã, cã „frumosul constã în alegerea proportiilor, în dispunerea adecvatã a pãrtilor, în fapt, în mãrime, calitate si cantitate si-n raportul lor reciproc”, atunci formulãm o teorie despre frumos. În primul caz, o definitie ne va spune cum se recunoaste frumosul, iar în cel de-al doilea, o teorie cere explicit sã spunem cum se explicã frumosul. O atare teorie pe cât de cuprinzãtoare, pe atât de longevivã cu privire la frumos este numitã de acest teoretician „Marea teorie”. Cei ce-au initiat-o au fost pitagoreicii, dar ea a strãbãtut dupã aceea timpurile, rãmãnând aproape nemodificatã pânã în secolul al XVII-lea european. Ea are, totodatã, calitatea cã se aplicã si plasticii si muzicii deopotrivã. Elementul esential al acestei teorii îl constituie ideea de proportie, cea de simetrie si cea de armonie. Astfel, frumosul apare numai în obiectele în care pãrtile se raporteazã unele la altele ca numere simple. Mai precis: justa alcãtuire si concordanta tuturor lucrurilor compuse provin din cele cinci proportii cuprinse între cele patru numere simple (1, 2, 3, 4). 1. caracterul rational al frumosului; 2. caracterul cantitativ al frumosului; 3. caracterul obiectiv al frumosului; 4. dimensiunea metafizicã a frumosului (afirmatã si de pitagoreici si de Heraclit, dar si de stoici si de gânditorii crestini).
Folclorul a definit în mod semnificativ acest aspect fundamental în proverbul: „Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”. De asemenea expresia „Frumusetea este în ochii privitorului” exprimã acelasi lucru.
Perceptia frumosului este deci intim legatã de specificul si de dominantele fiecãruia, dupã cum se si spune: „Despre gusturi nu se discutã”.
Se poate distinge între o teorie cu privire la frumos si o definitie datã frumosului. Se poate accepta astfel cã, atunci când se spune cã frumosul e „ceea ce place când este privit”, noi dãm o definitie frumosului, iar atunci când spunem, de pildã, cã „frumosul constã în alegerea proportiilor, în dispunerea adecvatã a pãrtilor, în fapt, în mãrime, calitate si cantitate si-n raportul lor reciproc”, atunci formulãm o teorie despre frumos. În primul caz, o definitie ne va spune cum se recunoaste frumosul, iar în cel de-al doilea, o teorie cere explicit sã spunem cum se explicã frumosul. O atare teorie pe cât de cuprinzãtoare, pe atât de longevivã cu privire la frumos este numitã de acest teoretician „Marea teorie”. Cei ce-au initiat-o au fost pitagoreicii, dar ea a strãbãtut dupã aceea timpurile, rãmãnând aproape nemodificatã pânã în secolul al XVII-lea european. Ea are, totodatã, calitatea cã se aplicã si plasticii si muzicii deopotrivã. Elementul esential al acestei teorii îl constituie ideea de proportie, cea de simetrie si cea de armonie. Astfel, frumosul apare numai în obiectele în care pãrtile se raporteazã unele la altele ca numere simple. Mai precis: justa alcãtuire si concordanta tuturor lucrurilor compuse provin din cele cinci proportii cuprinse între cele patru numere simple (1, 2, 3, 4). 1. caracterul rational al frumosului; 2. caracterul cantitativ al frumosului; 3. caracterul obiectiv al frumosului; 4. dimensiunea metafizicã a frumosului (afirmatã si de pitagoreici si de Heraclit, dar si de stoici si de gânditorii crestini).
Folclorul a definit în mod semnificativ acest aspect fundamental în proverbul: „Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”. De asemenea expresia „Frumusetea este în ochii privitorului” exprimã acelasi lucru.
Perceptia frumosului este deci intim legatã de specificul si de dominantele fiecãruia, dupã cum se si spune: „Despre gusturi nu se discutã”.
Alte întrebări interesante
Religie,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă