Question

eseu pe tena biruinta rominilor
VA ROG FRUMOS

Answer 1

Am sa incep cu o marturisire. De cand v-am cunoscut, cu ani in urma, la revista Contemporanul, mi se parea ca aveti ceva pana si in infatisare din spiritul generatiei de la 1848. Cum s-a facut ca v-ati dedicat cercetarii acestei perioade din istoria nationala?
Odata, Marin Bucur mi-a dat o carte cu o dedicatie care m-a incantat: "Unui pasoptist intarziat", dupa cum m-a incantat si o alta, a lui David Prodan: "Unui tovaras de drum". Preocuparea pentru aceasta perioada a fost, poate si o intamplare, pentru ca, student fiind, nepotul lui Mihail Kogalniceanu mi-a pus la dispozitie o scrisoare a unui pasoptist roman, participant la evenimentele din februarie 1848 la Paris. Scrisoarea mi-a inspirat teza de licenta si primul articol pe care l-am publicat la prof. Constantin Giurescu. Pe de alta parte, as spune ca a fost si o traditie de familie. Strabunicii mei au fost implicati in evenimentele de atunci si doi dintre ei si-au facut studiile la Paris pe vremea lui Napoleon al III-lea, unul ca arhitect, celalalt ca ofiter. Asa ca, am fost legat si de amintiri de aceasta perioada pasoptista a carei implinire a fost in perioada imediat urmatoare, a Unirii.
Si mai departe?
M-a preocupat, aproape doua decenii, mai ales studiul Unirii Principatelor si domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Am facut-o si dintr-un alt motiv. Este primul moment de succes, cand un proces extrem de complicat, cum este acela al constituirii si construirii unui stat national modern, intr-o zona de confruntari, de dominatie a unor mari imperii, a evoluat ascendent o data cu Unirea Principatelor. Toate evenimentele care au premers, din 1821 si 1848, au pregatit acest moment si au facut ca Unirea Principatelor sa fie prima mare biruinta, prima mare afirmare a romanilor in Europa.
Intre anumite limite, chiar impotriva marilor puteri.
Marile puteri nu sunt niciodata interesate sa ajute o natiune mica sa ajunga la implinirea unor idealuri. Asta se intampla doar uneori, cand interesele marilor puteri coincid. Atunci am avut noroc cu Franta.
Si cu Napoleon
al III-lea
Intr-adevar, ne-a ajutat. Dar, trebuie subliniat ca biruinta a fost a noastra.
Contextul a fost favorabil.
Da, dar daca romanii nu ar fi actionat, ramanea contextul si momentul era depasit. Din fericire, n-a fost sa fie asa.
A fost ca o ora astrala pentru Romania.
Da. Si a inceput procesul de construire a unui stat modern, care tindea sa-i adune pe toti romanii. A fost unul dintre motivele interesului meu. Trebuie sa mai adaug ceva. Momentul este interesant pe mai multe planuri. Atunci disparea frontiera dintre doua tari romanesti si aparea Romania. E interesant si pe planul modernizarii. A avut loc cea de a doua modernizare, dupa aceea a Regulamentului Organic, si a fost foarte importanta, desi nu a putut patrunde pana in adancimea societatii romanesti si asta este o racila pe care inca o purtam.
La ce va referiti?
Lumea satului a ramas in afara. Desi s-a facut prima reforma agrara, ea s-a facut in mod incomplet. Taranul nu a fost transformat intr-un mic fermier, cum a fost, de pilda, in Belgia sau Olanda. Taranul a primit o bucata de pamant, care dupa o generatie a devenit neindestulatoare. Nu i s-au dat si instrumentele necesare si s-a lucrat pe mai departe cu aceleasi metode ancestrale, care erau cu o productivitate scazuta. In schimb, orasul a fost transformat. Dar, trebuie spus, ca statul cel nou s-a dotat cu institutii europene. In 1864 s-a adoptat Codul Civil al lui Napoleon, care ne-a adus la nivelul celorlalte state europene. Au fost si aici multe dificultati si teoria formei fara fond isi are o anume valabilitate, desi forma a dus, pana la urma, la constituirea fondului.