Question

Eseu:Viata nu costa nimic,nimic nu costa ca o viata.
VA rog frumos

Answer 1

A trăi înseamnă să crezi şi să speri.. fiecare viaţă este un miracol! Un miracol.. care trebuie preţuit ca atare şi, totodată, privit ca o joacă, deoarece, atunci cînd o înfrunţi cu toată gravitatea cerută de problemele şi speranţele ei, devine îngrozitoare. Trebuie trăită din plin, pentru a putea fi suportabilă deoarece, dacă este analizată, despuiată şi jupuiată de gîndire, filozofie, regrete şi ipoteze – abisul se dovedeşte a fi fără margini iar disperarea îşi adînceşte spinii în suflet. Da, este dură (nu cunosc un om pentru care viaţa să se fi dovedit o prelungită bucată de catifea), dar trebuie trăită şi acceptată aşa cum este. Este bine cunoscut faptul că organismul uman este unul dintre cele mai sensibile din natură şi, prin urmare, nu costă nimic a-i curma existenţa. La urma urmei, să distrugi o viaţă e un fleac pe lîngă a o construi, dar nu e mai puţin adevărat şi faptul că valoarea supremă în lume este (ghici) viaţa. De cele mai dese ori, nu preţuim ceea ce avem la moment şi estimăm valoarea adevărată doar cînd suntem pe cale de a pierde ceva; oamenii, la rîndul lor, pot fi imediat şi uşor apreciaţi de îndată ce păşesc pe tărîmul dificultăţilor. Unii luptă şi trăiesc, alţii se plîng şi pleacă iar ceilalţi plîng şi trăiesc.. Oricare obstacole şi piedici nu ar interveni în timp ce ne jucăm rolurile pe scena vieţii, sunt menite să ne întărească, chiar dacă provoacă, uneori, dorinţa, de a părăsi piesa. Nu trebuie, pentru nimic în lume, să cedăm rolul nostru pentru că, însuşi faptul că ne-a fost oferit este un motiv de a-l înterpreta pînă la urmă; mai mult, avem o obligaţie morală de a-i încuraja pe cei care vor să părăsească actul, oricare ar fi cauzele!  Pînă la urmă, totul se află în mîinile noastre, de aceea nu trebuie lăsate în jos, iar scena, odată părăsită, este de neîntors! Pentru că, chiar şi oamenii îndureraţi şi trecuţi prin amărăciunea vieţii, găsesc un iz de bucurie şi un motiv de a trăi atunci cînd alţii demult şi-ar fi pierdut raţiunea. În mod evident, e alegerea fiecăruia, dar, aflîndu-te în faţa unui perete betonat cu înălţimea de 50 de metri, nu face să-ţi spargi capul de el încercînd să treci de partea cealaltă – găseşte acele avantaje din situaţia în care te afli la moment, cît de utopic nu ar suna.. pentru că povestea nu se termină aici..Nimic nu valorează cît o viaţă.. şi, odată adoptată, din păcate, decizia de a ceda este irevocabilă!..