Exercitiul 3,poezia Lumina Lina de Tudor Arghezi<br /> Va rog mult,dau coroana
Răspunsuri la întrebare
LUMINA LINA
Poezia se găseşte în primul volum de poezii al lui Tudor Arghezi, „Cuvinte potrivite”. În poezie, autorul exprimă într-o formă nouă menirea şi întâmplările artiştilor. „Lumină lină” este o operă literară lirică în care autorul îşi exprimă sentimentele prin epitete, personificare şi mai ales metafore.
Titlul „Lumină lină” reprezintă drumul parcurs de artist spre perfecţiunea şi răsplata ce-l aşteaptă apoi. Prin „Lumină” autorul vrea să reprezinte drumul spre înalt, spre perfecţiune. Adjectivul „lină” reprezintă liniştea şi împăcarea pe care o primeşte artistul ajuns la „lumină” adică la perfecţiune.
În prima strofă, autorul prezintă o „uşoară zburătoare” pe-o margine de drum” în loc să doarmă „într-un polen de floare, / Învăluită-n aur şi parfum”.
Autorul na arată de fapt unde sunt artiştii care au vrut să atingă perfecţiunea şi felul în care ei ar fi trebuit să fie trataţi.
Epitetul „uşoară zburătoare” arată cititorilor cum pare un artist. Metafora „Şi nu dormind într-un polen de floare, / Învăluită-n aur şi parfum?” este o întrebare retorică ce îi face pa cititori să se gândească mai bine la diferenţa dintre teluric şi ceresc. În acelaşi timp, metafora este în antiteză cu imaginea telurică „pe-o margine de drum”.
În cea de-a doua strofă, Tudor Arghezi arată alegerea făcută de albină „Neascultând de vântul de la stup,” s-a „aruncat în plasa verde-a zilei”, cât şi urmările acestei alegeri: „darurile-acum, ale zambilei, / Puterile amorţite” i „le rup”.
De fapt, autorul prezintă decizia artiştilor de a intra în lupta vieţii de toate zilele şi urmarea cruntă a acesteia: cedarea.
Metafora „Te-ai aruncat în plasa verde-a zile” exprimă alegerea artiştilor, „plasa verde-a zilei” reprezintă piedicile vieţii de zi cu zi, întreaga metaforă reprezentând curajul artiştilor, înfruntând viaţa.
În a treia strofă, autorul prezintă urmarea alegerii făcute de albină, prăbuşindu-se „din drumul cel înalt”.
Autorul ne spune de fapt că artiştii, voind să „ducă tezaurul de ceară” adică să atingă perfecţiunea, s-au prăbuşit „din drumul cel înalt”, adică nu au mai putut atinge perfecţiunea. În final, autorul pune o întrebare retorică: „Cine-o să vie trupul tău de-afară / Să-l caute şi-n jur să sufle cald?” prin care îi face pe artişti să se întrebe dacă merită să parcurgă drumul cel înalt”.
Metafora „tezaurul de ceară” exprimă opera artistică dăruită de artişti semenilor şi fragilitatea ei în acelaşi timp: „de ceară”. „Drumul cel înalt” este un epitet ce semnifică drumul spre perfecţiune.
În ultima strofă, autorul vede albina „Cu aripa-n ţărână şi în vis”, nereuşind o performanţă şi gândindu-se la laurii ce i s-ar fi cuvenit şi apoi, strângând „la piept comoara” sa „deplină”.
În realitate, autorul arată că artiştii, după ce nu au atins perfecţiunea, s-au gândit la liniştea şi răsplata de care ar fi avut parte dacă ar fi reuşit să-şi atingă scopul. În final, autorul face o exclamaţie retorică: „Cât te iubesc, frumoasa mea albină, / Că sarcina iubirii te-a ucis!” prin care îşi exprimă un sentiment de iubire şi afecţiune faţa de artişti şi totodată prin care îi încurajează pe artiştii în devenire.
Prin metafora „Cu aripa-n ţărână şi în vis”, autorul face diferenţa dintre starea artiştilor nerealizaţi şi aspiraţiile lor. Prin epitetul „frumoasa mea albină”, autorul îşi prezintă apropierea şi respectul fată de artişti.
În poezia „Lumină lină”, Tudor Arghezi prezintă întâmplările artiştilor care încearcă să atingă perfecţiunea. Prin ultimele două versuri, autorul îşi exprimă aprecierea faţă de artişti, susţinându-le cauza. În acelaşi timp, autorul încurajează artiştii care încă nu au început să creeze.