EXPLICATI ACEST FRAGMENT DE TEXT VA ROG MULT O carte imaculată e la fel de tristă ca
un colț din natură, pe care ochiul omului nu
l-a privit. O carte, ca și un om, e vie, dacă
anii, suferința, stîngăcia cititorilor au lăsat
urme pe obrazul ei. Ridurile unei cărți sînt
expresia sufletului ei material. Ce uimitoare
și impresionante sînt paginile roase, cărțile
cu hârtia uzată!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Cartea...ce este defapt cartea? Am putea spune ca o carte este un mister, misterul ce abia asteapta sa fie descoperit, comoara ascunsa a unui pirat a carui stafie hoinareste meleagurile in cautare de aventura. O carte care nu a fost deschisa niciodata, a carei file nu au fost rasfoite si ale carei taine nu au fost descoperite, este o carte singura, fara stapan, careia nu i-a fost oferita nici o sansa, sau poate care, abia a iesit dintr-o tiparnita veche si prafuita a unui visator. O carte tanjeste non-stop dupa o atingere, dupa cineva care sa stea noptile si sa ii rasfoiasca filele pline de memorii sau poate aventuri, povesti nemuritoare sau romane. Odata cu trecerea anilor, pe paginile cartii putem vedea urme uscate de cafea, pagini indoite si pe alocuri putin rupte, astea sunt urme ca o carte a fost apreciata si tratata dupa potentialul ei adevarat. Aceste urme sunt purtate de catre carte cu mandrie, ca o dovada, ca o medalie castigata. Poate chiar la fel ca in cazul oamenilor, niste riduri de care unii sunt mandri, pentru ca arata prin ce au trecut.
Fiecare carte are ceva de spus, fiecare isi asteapta noul stapan in coltisorul lor. Descoperind o carte te poti considera un mic aventurier din mijlocul unei jungle, sau poate a desertului.
O carte buna...pe cine pacalesc, aceasta fraza este una imposibila deoarece, nu exista carti bune sau rele, exista doar carti care au trecut prin multi ani de asteptare si si-au castigat ridurile, iar altele tinere care abia au iesit de la "scoala". Asa ca, ia-ti lupa, si pleaca in cautare de noi aventuri, mic aventurier, cine stie, poate in drumul tau schimbi o vorba cu un pirat!
Explicație:
Scuze daca gasesti anumite greseli de scriere, si pentru ca nu am folosit diacritice. Sper sa te ajute❤
Fragmentul dat marchează importanța cărților care au fost răsfoite de curioșii cititori.
În opoziție, cartea imaculată este considerată tristă, adică lipsită de atenția cuvenită, pentru că o carte are ca unic scop să ofere învățături noi, care pot fi cunoscute doar prin lectură. Cartea imaculată este comparată cu "un colț din natură, pe care ochiul omului nu l-a privit", comparație accentuează mai mult ideea că o carte este menită să fie citită și descoperită, pentru că are mai multe de oferit decât lasă să se vadă la prima vedere.
Printr-o metaforă deosebită, omul trecut prin viață este asemănat cu o carte răsfoită, pe aceasta fiind vizibile urmele deteriorării, aspect care denotă cât de importantă a fost, prin câte suferințe a trecut și câte pagini îndoite a căpătat. Această imagine vizuală conturează cartea ca pe o "moștenire" lăsată urmașilor, care a trecut prin multe mâini de cititori, precum a trecut omul prin viață și a avut experiențe nenumărate, care i-au schimbat înfățișarea.
Aspectul estetic al cărții uzate și folosite la nevoie este personificat, cu ajutorul unei trăsături umane. Astfel, aspectul cărții citite este asemenea chipului plin de riduri care se adâncesc odată cu trecerea timpului, fiind expresia sufletului ei material. Cu cât o carte este mai impresionantă, cu atât este mai răsfoită.
În final, autorul conturează emoția pe care orice carte cu paginile roase și uzate o trezește în oamenii care apreciază trecutul: uimirea!
Așadar, o carte citită de atâția oameni curioși reprezintă o comoară, având informații deosebite!