Explicați secvența:
Dragostea nu e ,,idilică", ci are o drojdie grea de amără- ciune. E vorba, mai totdeauna, de bărbați care au iubit mistuitor, de femei care au iubit mai mulți bărbați. E o beție de păcat în cîntecul de munte, căci în mai toate femeia e iubită, cu toată necredinţa ei (şi e ciudată întil- nirea aci, dintre cea mai rafinată poezie baudelaireiană şi verlaineiană, cu voluptatea străveche a păcatului). Trupul femeiii dragi şi necredincioase, vroit bun, întreg în lumină, devine adesea mai scump, mai dureros prețuit, prin toți cei care l-au frămîntat în brațe, şi ei deznădăjduiţi şi înfrînți, ca şi cel ce cîntă. E un fel de sfinţenie şi de voluptate prin păcat. Dragostea e, cele mai adeseori, frățietate în amar. Dar şi cîntăreţul de astă-seară e cum n-am întîlnit alţii pînă acum. (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război).
VĂ ROOGG!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Textul face referire la dragostea care nu este mereu perfectă și idilică, ci are și o anumită amărăciune. În general, este vorba despre relații în care bărbații au iubit cu pasiune, dar și femeile care au avut mai mulți iubiți. Deși dragostea este adesea considerată un păcat, există o anumită sfințenie și voluptate în păcat. În plus, se face referire la cântecul de munte, în care femeia este adesea iubită cu toată necredința ei. Deși trupul femeii poate fi considerat întreg și luminos, el poate fi și dureros prețuit, întrucât a fost frământat de alți bărbați înainte. În cele din urmă, se subliniază că dragostea este, de cele mai multe ori, o frățietate în amar, dar că și cîntărețul de astă-seară este o excepție notabilă.
Explicație:
Sper ca am fost de folos