Fă o poveste care începe cu: A fost odata ca niciodată un împarat foarte puternic. El avea o...
DAU CORONA
Răspunsuri la întrebare
A fost odată ca niciodată un împărat foarte puternic.El avea o fiică atât de mică încât o vedeai la microscop.Acesta s-a adaptat foarte greu cu viața ei.La școala n-a putut merge,la paralele împărătești nici atât.Intr-o zi tatăl ei s-a gândit că daca ar merge la o vrăjitoare va găsi un elixir de creștere.Se duce asta la ea,îi spune de ce are nevoie si acesta gaseste o sticluță cu o soluție foarte ciudată ca compozitie.Imparatul o ia,îi plătește vrăjitoarei suma ceruta si intr-un suflet ajunge la castel.Ii da fetei o picătură într-o lingura si in cateva secunde acesta se face de trei ori mai mai mare decât castelul.Tatal ei se uita neputincios.Mai merge la o altă vrăjitoare.Era cea mai renumită pentru poțiunile ei miraculoase.Ii spune ce si cum are fata si dupa cateva minute bătrâna îi aduce o sticluță în care ar fi leacul acesteia.Acesta vine din nou repede spre casă si îi da sa bea toată sticluța.
După o zi de așteptatari si frustrări fata se trezeste ca fiind o ființă normală.
La un an după acesta vindecare miraculoasă,și-a găsit un bărbat la fel de frumos ca ea,urmând căsătoria.Si au trăit până la adânci bătrâneți unul lângă celălalt,iubindu-se până la sfârșitul vieții.
Răspuns:
A fost odata ca niciodata un imparat foarte puternic. El avea o sabie la fel de puternica, fara de care nu putea sa-si conceapa existenta. Sabia era mostenita de la tatal sau, care o primise de la tatal sau si tot asa. Legenda familiei sale spunea ca cel care va porni in lupta fara ea, o va pierde fara pic de indoiala. Astfel imparatul isi crea o oarecare obsesie fata de uimitoarea sa sabie, incat era singur in palat, fara vreo regina frumoasa sau vreun mic urmas regal. Din aceasta cauza ajunse sa traiasca aproape izolat. Singurele lucruri care il faceau fericit erau evident, sabia sa dar si bataliile.
Totul se schimba, cand intr o seara auzi niste zgomote ciudate, ca niste pasi care ii cutreierau palatul intunecat. Iesi in holul acestuia insa nu vazu nimic. Era bezna si totul parea neatins. Nedumerit imparatul se retrase inapoi in gigantul sau dormitor si dupa putin timp adormi. Sunete se auzira dinnou, de parca obsidianul sabiei zgaria podeaua palatulu. Se ridica dinnou si porni alarmat spre locul unde isi tinea pretioasa-i sabie. Alarmat cu ochii mari si gura larg deschisa fu mirat cand observa ca sabia nu mai era la locul sa. A strigat atat de tare incat se auzi pana in sat si trezira toti satenii. Fugi imediat in afara palatului, isi lua calul maiestuos, si o lua prin padure. In intunericul total observa o lumina slaba care ii aminti de luciul sabiei sale. Insa cu cat calul galopa mai furtunos cu atat lumina se indeparta mai tare de el. In haosul ce l navalise, nu constientiza si orbit de iluzia ca mai e putin isi batu calul cu biciul mai tare ca niciodata. Invins de durere si presiune calul il arunca jos pe imparat si fugi cat vazu cu ochi in departatre. Acum imparatul era singur in mijlocul padurii si pierdu si lumina sabiei. Pana si ultima farama de speranta pe care o mai avea se spulbera acum. Nu isi putu imagina cum intr o noapte a disparut cel mai depret lucru al sau. Totusi imaparatul continua sa strabata padurea. Soarele rasari iar imparatul era tot in densa padure. Astfel merse trei zile si trei nopti supravietuind lipsit de luxul pe care il avea in palatul sau. Intr un final ajunge in fata unui turm imens, pana in nori. Striga dupa ajutor in fata turnului si din el iesi o printesa frumoasa, cu chipul stralucitor care il invita inauntru. Acesta intra bucuros si vazu intr o parte ceva ce stralucea. Semana cu lumina emanata de sabia sa, lumina pe care o vazu si in noaptea incidentului. Se ridica brusc si impinse oglinda din fata luminii, spargand-o. In spate era chiar sabia sa. Printesa veni atunci si il surpinse pe imarat. Rostind o vraja bizara in lega pe imparat intr o clipa. Atunci ea ii povesti ca sabia nu ii apartine lui, ci familiei sale, si fusese furata acum mult timp de cineva fara a putea fi rascumparata. Imparatul nu accepta deloc spusele sale si se infurie foarte tare incat simtea ca ia foc. Din aceasta furie, rezulta acumularea fortelor pierdute si rupse lanturile in care era prins. Lua sabia intr-o viteza inimaginabila si reteza capul printesei. Atunci fata se transforma intr-o soparla care fugi in pamant si disparu.
Imparatul pleca implinit inapoi la palat si isi vrea o viata noua, lipsita de acea obsesie fata de sabie.