fenomene fonetice si exemple
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
În limba română literară există cuvinte morfologice (a aduna, a uita) şi cuvinte fonetice (şi ei ordonaseră, că ai o oaste) compuse din diferite forme auxiliare (conjuncţii, articole, prepoziţii). Din punctul de vedere al rostirii literare, cuvintele fonetice alcătuiesc un tot ritmo-melodic supus accentului. Spre exemplu: [da şi ei au invitat], [nu au unit]. După cum se poate constata în LRLC, toţi diftongii şi triftongii au în vecinătatea lor grupuri vocalice, care în actul rostirii se comportă diferit: unele vocale din componenţa acestor structuri (integrale, silabice) se asimilează sau se diftonghează, fapt ce duce la modificarea structurii corecte a cuvintelor fonetice. Acest model de rostire vine în contradicţie cu normele de pronunţie ale LRLC.
Pentru a explica această problemă, am selectat materialul de limbă din literatura clasică şi din cea contemporană şi am dedus că toate vocalele şi vocalele în hiaturi (în acelaşi număr) se grupează în jurul diftongilor şi triftongilor, alcătuind anumite microsisteme.
Materialul de limbă (cuvintele şi frazele) a fost rostit de crainicii de la Compania Naţională de Televiziune şi Radiodifuziune din Moldova: Valeriu Mârza, Sandu Sâtnic, Lucia Popescu şi Maricica Munteanu. Cuvintele înregistrate pe banda magnetică au fost imprimate apoi la spectrograf şi sonagraf în Laboratorul de Fonetică Experimentală al Institutului Ţărilor din Asia şi Africa de pe lângă Universitatea de Stat „M. V. Lomonosov” din Moscova.
Pentru a descrie sistemul vocalic pe plan acustic, am apelat la studiile savanţilor R. Jakobson, G. M. Fant şi M. Halle (a se vedea Novoe v lingvistike, M., 1962, p. 173-339).
Din punctul de vedere al elementelor constitutive, microsistemele fonetice se clasifică astfel: [şi ei intră, şi ei editează, şi ei înving, şi ei adună, şi ei urcă, şi ei ordonă]. În exemplele citate diftongul descendent [ei] este precedat de aceeaşi vocală şi urmat de diferite vocale, toate structurile aflându-se în poziţie protonică, fapt care, de regulă, determină modificările cantitative şi calitative ale sunetelor în actul vorbirii spontane.
În cele ce urmează vom analiza câteva structuri compuse din vocală, diftongul [ei] şi altă vocală. Spre exemplu: [ce ei impun, ce ei eliberează, şi ei încep, ce ei adună, ce ei urcă, ce ei ocupă].
În LRLC toate sunetele vocalice din componenţa microsistemelor se emit prin trei acte articulatorii: excursia, ţinuta şi recursia. Este o regulă firească a rostirii îngrijite. Datorită acestui fapt componentele structurilor îşi menţin trăsăturile vocalice specifice LRLC.
O altă realitate constatăm în VRS. Atunci când informatorul este liber în exprimare, spontan, vocalele se comportă diferit în procesul de comunicare verbală. De exemplu, în structurile citate sunetul semideschis, anterolingual, nonlabial [e] pierde o trăsătură vocalică – gradul de deschidere. Rezultă că vocalele literare pierd calitatea şi melodia lor firească, formată de tradiţia literară, de normele ortologice. Bunăoară: [şi ii impun, şi ii elibereazî, şî ii înşep, şi ii adunî, şi ii urcî, şi ii ocupî]. Prin pierderea gradului de deschidere al anterolingualelor, aceste structuri se depărtează de cele literare şi se apropie de rostirea dialectală, nonliterară, nonnormată.
Ne propunem să examinăm sub aspect experimental structurile (microsistemele) compuse din mediolinguala [ă], diftongul [ei] şi alte vocale: [că ei insistă, că ei emit, că ei încearcă, că ei admit, că ei urmăresc, că ei ocrotesc].
Vocalele din structurile atone se opun prin raportul opoziţional de cantitate şi calitate (semideschis – închis şi semideschis – deschis) în LRLC, conferindu-le acestor structuri dinamism şi expresivitate în armonie cu configuraţia lor ritmo-melodică tradiţională, fixată pe spectrograme, sonagrame şi intonograme.