Fisa de lectura la Hagi Tudose va roooog
Răspunsuri la întrebare
Un model de fișă de lectură la textul „Hagi-Tudose” ar putea fi următorul:
- Titlul operei: Hagi-Tudose
- Anul publicației: 1903 (piesa de teatru), 1912 (nuvela);
- Autor: Barbu Ștefănescu Delavrancea;
- Locul și timpul desfășurării: „Dincolo de Crucea de piatră, de-a stânga Şoselei Vitanului, se ridică biserica Sfânta Troiţa”;
- Personaje relevante: Hagi-Tudose, Leana (nepoata sa), stăpânul și bătrânii de la biserica „Sfânta Troița”.
Rezumatul textului:
În incipitul nuvelei ni se ilustrează patru bătrâni care ajung să zugrăvească portretul de avar al personajului principal, Hagi Tudose. Povestea este relatată naratorului care fusese „primit” de către bătrâni la acea biserică. Ctitorul vorbea cel mai des dintre bătrâni.
Anti-eroul nostru o ia la fugă din fața bisericii, căci nu voia să dea vreun ban de pomană acesteia. Așa încep bătrânii să povestească despre el și despre lăcomia sa.
Bătrânii vorbeau de felul în care Hagi reușea să mănânce fără să plătească un ban. Intra în cârciumă sau băcănii și mânca o măslină, mai apoi spunând că e prea scumpă pentru a o cumpăra. Aceeași poveste o făcea și cu icrele de cosac sau la pastramageria din colț. Când îi era sete, intra în bragagerie și își satisfăcea setea, ca mai apoi să spună din nou că n-are nimeni să cumpere zeamă de aguridă, fiind prea scumpă.
Ctitorul povestește și despre felul în care într-o zi, la o slujbă, Hagi pândea o prescură, dar i se atrase atenția asupra unei monezi de argint de pe jos de către Paracliser. Cei din spate pufniră în râs când se aplecase puțin după ea, căci își uitase acasă turul pantalonilor. Hagi-Tudose ieșise cu lacrimi în ochi din biserică, spunând că a lui era „firfirica”.
Aflăm tot de-aici că își tăia de 10 ani turul pantalonilor ca să-i cârpească pe unde se cosesc.
În a treia parte aflăm că indiferent de vreme, el iarna tremura, iar vara gâfâia.
Nepoata sa, Leana, îl tot îndemna de diferite sărbători, ba să taie porcul, ba să vopsească ouăle roșii de Paște, dar el găsea mereu scuze și o făcea pe Leana lacomă și nemulțumită.
Aflăm detalii despre copilăria lui și de faptul că de tânăr avea această fire obsesivă care-l îndemna să strângă banii, indiferent de situație. Tudose muncea, nu a băut niciodată și nici nu ochea prin mahala. Mânca mereu pâine cu bragă.
Din cauza nutriției sale sărace, îmbătrânise la 30 de ani și arăta slab și galben. Stăpânul îl mai lua la masă uneori. Acesta îl întrebă într-o zi dacă nu vrea să-i găsească o nevastă, să facă niște copii, să aibă pentru ce să trăiască, dar Tudose refuză sub pretextul că femeia și copiii au nevoie de mâncare, veșminte și de carte, iar el nu avea de unde.
În a patra parte aflăm că rămase singur stăpân la prăvălie și că era încântat de asta. I se împlinise singurul vis, faptul că a rămas singur. Toate din prăvălie fiind ale lui. Îi certa pe ucenici să nu trântească nimic în prăvălie, căci toate erau prea scumpe de reparat.
În final, se retrăgea în căsuța lui aflată în mijlocul unei grădini stufoase. Odaia lui era mică și întunecoasă. Pereții erau cojiți și galbeni, grinzile tavanului, negre și prăfuite, iar icoanele aveau sfinții șterși. Pardoseala sa era din cărămizi reci. Odaia lui era echivalentă cu un mormânt.
Prăvălia nu ținu mult și o vându. Se gândi că nu greșise cu nimic în viața lui, la vârsta pe care o avea, căci nu fură pe nimeni niciodată. Dar, luă în considerare și se gândi să viziteze locurile sfinte, căci altă jertfă mai bună nu exista în capul său. Din nefericire, ajunse să facă negoț cu „lemn sfânt”, vânzându-l văduvelor și babelor.
Pe când avea 80 de ani, o iarnă grea venise, iar Leana ceru lemne pentru foc, dar Hagiul de-abia se clinti. Doar dimineața, când îl găsi nepoata pe jumătate înghețat, îi dădu un galben. De boală, ceru o ciorbă de găină cu sare de lămâie, căci lămâia era scumpă. Hagi-Tudose nu era satisfăcut nici după ciorbă și voia banii înapoi pe ea.
Murise în cămașa de petec, trântit cu fața în jos, îngropat în galbeni, iar pe înmormântare s-au dat bani mulți din ce-a strâns.
Citate relevante:
„Jupân Hagiul purta pe umeri o scurteică de elastic, galbenă, spălăcită, pătată de untdelemn şi picată cu ceară.”
„nu dă un sfanț la cutia bisericii”;
„De mic copil Hagiul fusese copil cuminte şi aşezat. Nu i s-auzea guriţa, nici paşii. Nu rupea pantofii. Nu-şi hărtănea rochiţa. Pe ce punea mâna punea bine.”
„Aşa petrecu viaţa Hagiul până la bătrâneţe. Un şir necurmat de chinuri fericite, nebăgând nimic în el, nepunând nimic pe el.”
- Ce ți-a plăcut cel mai mult/Ce nu ți-a plăcut deloc?
(Aici vei nota ce dorești tu. Spre exemplu: Nu mi-a plăcut deloc felul în care Leana a fost tratată de Hagi, ea fiind nevoită să îndure sărăcia pentru că nu mai avea pe nimeni altcineva în viața sa, decât pe el. - Ce te-a impresionat cel mai mult în momentul lecturării?
Mai jos ți-am atașat un link care te-ar putea ajuta la descrierea mai amănunțită a lui Hagi-Tudose:
https://brainly.ro/tema/10035110
Spor la teme!
#SPJ6