Question

GERAR Încotoşmănat într-un cojoc de zăpadă, Gerar se plimbă de ici, colo pe cîmpie şi se gîndeşte că vitregă soartă i-a mai că- zut lui între ceilalţi fraţi-surori. Adineaori îşi petrecuse semănă- torii care-i doriseră să trăiască şi să înflorească... Ei, cum să înflorească, dacă el are cu totul altceva de făcut?! Ferice de Florar, de Cireşar, de Gustar... Ei rumenesc căpşune, pîrguiesc grîne... într-adevăr, înfloresc «ca merii, ca perii la mijlocul verii». Da ce fac eu? — şuieră de năduf Gerar şi tocmai îşi trînti cuşma în pămînt, de-i săriră fulgii. — Aoleu, salvează-ne, Gerar... — prinse el deodată cu urechea nişte văicăreli ce veneau de undeva de jos. — Hei, care-i acolo şi ce-ai păţit? — întrebă el, bătînd cu toiagul în pămîntul îngheţat bocnă. — Noi, grînele de toamnă... Ne arde crivăţul şi ne usucă gerul... Salvează-ne, Gerar... 68 Gerar se fîstici pentru o clipă, apoi se dumeri ce trebuie să facă: îşi scoase cojocul uriaş de zăpadă şi înveli cu el toată cîmpia dintr-un capăt în altul. Gerar cu zăpadă — hambare cu roadă. Aurel Scobioală.

Alcătuiești un alt sfârșit .

Answer 1

Gerar îți face simțită prezența, creându-și un imperiu de gheață, iar toate grânele mor de frig, renăscându-se la vremea lor cea caldă.