Limba română, întrebare adresată de violetachitu, 8 ani în urmă

Hagi Tudose povestea de barbu Ștefănescu Delavrancea toată povestea


mariamateicristian: Trebuie să scriem în răspuns povestea
mariamateicristian: Sau rezumatul ei?

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de anamariaprodan4551
3

Explicație:

La biserica "Sfânta Troiţa", pe partea stângă a Şoselei Vitan, erau câţiva bătrâni nelipsiţi de pe acolo, mândri tare de biserica lor şi de picturile ei de pe dinăuntru şi pe dinafară. Când apărea câte cineva care nu era de-al locului, începeau să-i ceară părerea despre biserica lor.

Dacă pe trecător îl împingea păcatul să zică ceva de sfinţii uscaţi şi drepţi de pe ziduri, pe dată răspundeau în vârful limbii că numai sfinţii lor sunt sfinţi adevăraţi, nu ca aceia de astăzi, cu ochi de om, cu mâini şi picioare tot de om obişnuit.

II.

Naratorul îşi aminteşte cum l-au judecat şi pe el, ctitorul şi alti trei dintre bătrânii credincioşi bisericii. Între aceştia se afla şi Hagi-Tudose, îmbrăcat într-o haină scurtă, spălăcită şi pătată, pe când ceilalţi erau îmbrăcaţi cu haine de postav lungi și largi. Ctitorul lăuda de zor picturile bisericii, capul mucenicului Mina, capul archiereului Nicolae... Naratorul tăcea şi asculta. Ctitorul continuă, lăudând zugrăveala "Judecăţii de Apoi", arătând bogaţii nemilostivi care se duc din zgârcenie în focul iadului cu sacii lor cu aur cu tot.

La aceste cuvinte, jupân Hagiul întâi lăsă capul în jos, apoi plecă pe nesimțite. Cei trei bătrâni rămaşi începură a bârfi despre zgârcenia lui Hagi-Tudose. Că e plin de galbeni, dar nu dă un sfanţ la cutia milei. Că îşi astâmpără foamea şi setea gustând pe la băcănii câte o măslină, o feliuţă de pastramă, o gură de bragă şi spunând apoi că sunt scumpe şi că sunt vremuri grele, n-are cine să plătească. Apoi se năpustiră să râdă de hainele şi cizmele lui jerpelite, de obiceiul de a-şi  cârpi hainele cu bucăţi din ele însele sau de a fuma numai tutun de la alţii.

III. 

Hagiul nu făcea foc în sobă nici pe cel mai mare ger, nu cumpăra şi el un porc la Crăciun sau un miel la Paşte, oricât i-ar fi zis nepoată-sa, Leana.  Fata era săracă şi nu avea pe nimeni altcineva, trăia pe lângă unchiul său vestit pentru zgârcenie.

De mic copil  el fusese tare strângător şi păstrător. Când era şcolar aduna banii pe care îi dădea mama lui ca să-şi ia covrigi. Devenit calfă la găitănărie strângea banii, nu bea, nu se uita şi el după fete, mânca pâine şi bea bragă, de ajunsese slab, galben şi bătrânicios la treizeci de ani. Noroc cu fostul stăpân că îl mai lua la masă ca să-l mai îndrepte. Jupânul îl luase tovarăş, asociat cu el la prăvălie şi se ţinuse de capul lui să se însoare, dar Tudose nu voise deloc. Nevasta şi copiii însemnau cheltuială: mâncare, haine, şcoală, plimbări. El socotea că nu are de unde să facă aceste cheltuieli.

TI AM FACUT O POVESTIRE PE SCURT! MERIT COROANA!

Alte întrebări interesante