Hronicul si cântecul vârstelor rezumatul fragmentelor din carte. Clasa a 9-a.Cat de cat lung va rog frumos
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:

LUCIAN BLAGA HRONICUL şi CîNTECUL VÎRSTELOr
Editura Tineretului
Bucureşti + 1965
CUVINT ÎNAINTE
Dintre scrierile postume ale lui Lucian Blaga, caietul intitulat Hronicul şi cîntecul vîrstelor, datat
1946, este desigur cel mai interesant pentru istoricul şi criticul literar. Raportat la biografia propriu-
zisă şi cu atît mai mult la diagrama personalităţii scriitorului, la universul copilăriei şi al
adolescenţei, la mediul în care şi-a format primele reflexe faţă de natură şi societate, la cercul familiei
în care a crescut, la şcolile pe care le-a urmat, la evenimentele istorice cărora le-a fost contemporan
(în principal primul război mondial) — această scriere
îşi defineşte prin ea însăşi deosebita însemnătate şi se recomandă tiparului.
Avînd factura unor amintiri organizate cronologic, nu fără o certă intenţionalitate artistică, acest
original „hronic şi cîntec al vîrstelor" relevă totodată un Blaga prozator liric, diferit de prozatorul
ideologic din scrierile sale teoretice, confin, totuşi, lor prin atmosfera generală care se degajă,
tulburătoare pentru ceea ce ele oferă ca revelaţie asupra universului interior şi secret al unei
personalităţi. Faptul de a fi fost scrise într-o anume finalitate artistică — aceea pe care autorul şi-o
voia în 1946 — indică, de asemenea, o circumstanţă care sporeşte interesul scrierii pentru definirea
conştiinţei artistice a poetului şi filozofului Blaga.
Confruntarea cu datele strict biografice este nu mai puţin ispititoare. Se ştie că Lucian Blaga s-a
născut la 9 mai 1895 în comuna Lancrăm din fostul judeţ Alba, ca al nouălea copil al lui Isidor Blaga,
preot ortodox, şi al Anei Moga.
O primă parte din „hronic" se referă la vîrsta fragedei copilării, din care „povestea plină de pe-
numbre a cuvîntului" este evocată chiar dintru început. E descrisă, apoi, casa părintească : „o clădire
veche, destul de masivă în asemănare cu celelalte case dimprejur (...). Către uliţă, de o parte şi de alta
a ogrăzii, erau două grădiniţe împrejmuite cu stîlpi de zid şi de gard (...). Trepte de piatră, cizelate de
paşi şi netezite de ploi, suiau din curte în casă. Alături era gîrliciul, pe unde coboram în pivniţă, pe
lespezi, sub care forfotea umedă şi cu miros pătrunzător o enormă prăsilă de broaşte rîioase".
~^
Tatăl poetului fusese elev al gimnaziului săsesc din Sebeş, apoi al liceului Bruckenthal din Sibiu — de
unde o anume tradiţie de cultură germană.
VI
Preotul Isidor Blaga era un om întreprinzător, deschis civilizaţiei, încercînd să introducă în sat
înlesnirile tehnice, nu fără împotriviri locale. El a scris opusculul După comasare. Poveţe
practice pen» tru întocmirea gospodăriei în moşiile mici comasate (Orăştie, Biblioteca „Bunului
Econom", 1900). După o introducere în care apreciază comasarea ca „temelia pe care se poate
dezvolta cu deplină reuşită cultura cîmpului", autorul dă o serie de îndrumări privind cultivarea
cerealelor şi creşterea vitelor. Urmează un plan al culturilor pentru o perioadă de şapte ani, însoţit
de tabele. Lucrarea se încheie cu o descriere a cerealelor şi a plantelor industriale. Deşi preot,
tatăl „era un liber-cugetător", şi „de-o exuberanţă şi de o volubilitate deosebit de simpatică".
Asemeni unui alt Popă Tanda, prestigiul lui creştea cu exemplul sugestiv şi viu: „«Ce face
Popa, sau cel cu barba de argint şi cu mintea de aur ?» se întrebau ţăranii, iscodindu-i cărările şi pa-
şii, şi-i urmau pilda". îl pasiona literatura universală, dar şi matematicile, citea pe Kant, pe Scho-
penhauer sau pe David Strauss. „Acasă era calm şi rar la vorbă, dar nu ursuz. Cîteodată —
evada. Evada nu tocmai departe, pînă la Sebeş sau la Băl-grad. Un pahar de vin îl muta în ipostazele
vorbăreţe. După alte cinci pahare, nu-şi mai stăpînca adîncurile temperamentale, după zece cînta
sau aluneca pe povîrnisul disputelor ce nu mai luau sfîrşit." Dar mama ? Era „fără multă şcoală, cu
instincte materne şi feminine preistorice. Preistorice în sensul deplinătăţii vitale, grele, masive. Nu
avea Mama cunoştinţe folclorice deosebit de bogate, dar ea trăia aievea într-o lume croită pe
măsura celei folclorice. Existenţă încadrată de zarea magiei, Ea se simţea cu toată făptura ei vibrî