II. Trebuie sã ştiţi dumneavoastrã cã hanul acela nu era han, era cetate. Avea nişte ziduri groase de ici pânã colo, şi nişte porţi ferecate cum n-am vãzut de zilele mele .În cuprinsul lui se puteau oploşi oameni, vite şi cãruţe şi nici habar n-aveau dinspre partea hoţilor...
La vremea de care vorbesc, era însã pace în ţarã şi între oamnei bunã-voire. Porţile stãteau deschise ca la Domnie. Şi prin ele, în zile line de toamnã, puteai vedea valea Moldovei cât bãtea ochiul şi pâclele munţilor pe pãduri de brad pânã la Ceahlãu şi Halãuca .Iar dupã ce se cufunda soarele înspre tãrâmul celãlalt şi toate ale depãrtãrii se ştergeau şi lunecau în tainice neguri, focurile luminau zidurile de piatrã, gurile negre ale uşilor şi ferestrelor zãbrelite.Contenea câte un rãstimp viersul lãutarilor, şi porneau poveştile...
1.Precizeazã douã funcţii importante ale hanului, aşa cum rezultã din fragmentul dat.
2.Ce semnificaţii simbolice poţi atribui situãrii hanului în preajma celor douã repere sapţiale, muntele şi apa ?
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
37
Hanul Ancutei este locul la care poposesc carutasii si negustorii de la Iasi, de la Roman, din Tara de Jos si din alte parti ale Moldovei, afland aici popas cu vin nou, pui copti in tigla, placinte, petrecere si buna dispozitie. In prima povestire a ciclului, care se constituie in povestirea-cadru, in interiorul careia se vor derula celelalte povestiri- tehnica ce aminteste de cartea celor "O mie si una de nopti" sau de "Decameronul " lui Boccacio.
Alte întrebări interesante
Chimie,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă