Question

ilustreaza cu doua argumente ca textul propus este o poiezie lirica






Asemeni ramului ce ţine
Lumina fructului în pom,
Cuvântu-i osul sfânt pe care
Trăieşte sufletul în om.

În grai istoria încape,
Ne-arată-aşa precum suntem:
Cu tot cu dúşmani, cu prieteni,
Cu ce-am avut, cu ce avem.

Câţi au trecut străini pe-aicea
În veacuri ce au asfinţit,
Ei n-au ochit numai pământuri –
Şi-n graiul nostru au ochit.

De-aceea-n veacuri zbuciumate
(Destinul nu ne-a răsfăţat),
Strămoşii, apărându-şi glia,
Şi graiul şi l-au apărat.

Au poţi să-ţi uiţi pe-o clipă graiul,
Au poţi să-l treci la amintiri?
Fără de grai – ca fără casă:
Cum să trăieşti? Cum să respiri?

Să-ţi fie-atât de drag cuvântul,
Încât, atunci când îl rosteşti,
Să crezi că însuşi Eminescu
Ascultă ce şi cum vorbeşti

Answer 1

Genul liric reuneste operele literare lirice in care autorul isi exprimă in mod direct sentimentele cu ajutorul unui limbaj artistic bogat in figuri de stil si imagini artistice.
figuri de stil:
epitete: osul sfânt veacuri zbuciumate
inversiune: in grai istoria încape
repetiție:au poți sa uiți.
Prin bogăția sentimentelor prezentate deducem ca textul propus este operă lirica