Limba română, întrebare adresată de cretudiana98, 9 ani în urmă

Imaginea s-ar fi destramat in uitare,daca n-ar fi fost mereu improspatata prin propria-i vraja .Atitudinea proprie fata de aceasta idee,va rog frumos urgent!


albatran: eu sunt cu mate, am ajuns din greseala, dar cred ca ti-am oferit un raspuns bun

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de albatran
5
Atitudinea MEA proprie ese "de acord"...pastrand relatia cu imaginea, in mod sentimental (vraja )  si nu rational, uitarea nu survine...chiar daca prin vraja, imaginea se transforma, relatia cu ea (ceea ce este mai imprtanta decat corectitudinea raportarii) ramane...de fapt puterea imaginii consta in aceasta vraja,ceva ce nu putem defini...la primul contact, am fost "vrajiti" adica imprimati pe vecie , legati, transformati...atitudinea proprie este de a NU te opune acestei vraji...poate nici a o lasa sa te domine total,prt a te departa completde eralitate (ca in basmul "Tinerete far batranete si viata far de moarte") dar in nici un caz  a o distruge; a o distrughe, avand in vedere ca subiectuil a fost "vrajit" deci legat de ea, inseamna a distruge o particica din subiect, din tine însuţi (însăti).

albatran: continuand...ca oameni subiectivi suntem si amintirile noastre. este normal sa ne supunem "vrajii" lor, altfel am fi roboti
albatran: am vorbit cu un profde roman mi-a zis ca uj astfelde subiec t poate fi un punct laBAC, caz in care tbuie sa faci si o referire lityerara la o opera studiata, in care amintirea joaca un rol [principal : Amintiridin copilaraie" " 'La tiganci " " Domnisoara Cristina" -Mircea Eliade "Ultima noaptede dragoste, etc" camil Petrescu..
albatran: .si ideea , pe care o spusesem si eu, pe masura ce inaintezin varsta, aminmtirea devine o vraja...cel mai bine se vede asta zic eu in ' la tigancI"in care falia inttre amintire si realitate este maxima, trecand prin timp
Alte întrebări interesante