importanta mamei in viata unui copil text argumentativ macar 2 argumente
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Importanţa prezenţei mamei în viaţa copilului se simte încă de la naştere deoarece nevoia de mamă a acestuia începe imediat după naştere ea fiind cea care îl îngrijeşte, îl hrăneşte şi îi asigură protecţie.
Iubirea mamei este necondiţionată ... sau aşa ar trebui să fie. Iubirea necondiţionată se manifestă prin a iubi pe cineva nemaipunând condiţii în legătură cu ceea ce este acel cineva, ceea ce face sau nu face, dacă merită. În cazul multor mame nu se întâmplă tocmai aşa deoarece ele îşi iubesc copiii condiţionând sentimentul fundamental. De câte ori nu am auzit pe o mamă spunând te iubesc dacă ... eşti cuminte, dacă faci curat în cameră, dacă iei note mari la şcoală, dacă asculţi, dacă ... dacă ... dacă ... .În această situaţie iubirea este percepută ca un fel de răsplată în slujba unei educaţii de tip dresaj.
“Mama, spune-mi dacă ai fost mulţumită când m-am născut şi ai vazut ca eram chiar eu copilul?”. Asemenea întrebare adresată uneori de către copil mamei evidenţiază nevoia de a se încredinţa că prezenţa lui este un izvor de bucurie şi de mulţumire pentru ea. Cum pot mamele să le arate copiilor lor că le pasă de ei? Sau, cum ar trebui să procedeze corect astfel încât copilul să simtă iubire, afecţiune? Pe lângă faptul că ei au nevoie să li se spună că sunt iubiţi, au nevoie, deasemenea, să fie convinşi de sinceritatea vorbelor prin dovezi de tandreţe cum ar fi sărutări, mângâieri tandre şi alintări. Copilul va fi asigurat de dragostea mamei prin calitatea hranei şi a îngrijiriloe, din gingăşia contactelor sale cu mama, din duioşia micilor sale jocuri cu mama, care reprezintă în acelaşi timp şi stimuli favorabili pentru dezvoltarea sa neuropsihică. O dată cu creşterea copilului, acesta va simţi dragostea mamei din bunăvoinţa ce i se arată, din bucuriile ce i se oferă, şi, în special, din interesul pe care mama i-l acordă faptelor lui şi din timpul pe care i-l oferă. Când mama încredinţează copilului unele răspunderi pe măsura lui il face să se simtă important, valabil, recunoscut cu adevărat ca membru al familiei şi acceptat de aceasta.
Rolul mamei este acela de a oferi afecţiune, blândeţe, gingăşie care temperează asprimea tatălui şi creează un climat de căldură suflezească atât de necesară copilului. Totodată, ea reprezintă prima autoritate cu care se confruntă copilul deoarece, în relaţiile cu ea, el cunoaşte primele reguli, primele obligaţii, primele forme ale moralei. Tot prin intermediul ei, care devine tipar şi model pentru el, descoperă lumea din imediata lui apropiere prin observarea şi imitarea fiecărui gest, fiecărei acţiuni a mamei lui. Astfel că, atitudinea mamei faţă de lucruri, de evenimente, de oameni, faţă de el însuşi determină şi atitudinea copilului faţă de aceleaşi lucruri, evenimente, oameni şi chiar faţă de el motiv pentru care de atitudinea mamei, care condiţionează atitudinea copilului, depinde încrederea sau neîncrederea sa, curajul sau teama, voiciunea sau moderaţia, optimismul sau pesimismul său.