Limba română, întrebare adresată de ramona55, 9 ani în urmă

in compuneti si mie o compunere cu or ce titlu.Dar sa nu va bateti joc de mine si sa scrieti alte bazaconi

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de DiaconuSabina
0
La munte

În vacanța de iarnă am plecat împreună cu clasa mea în excursie, la munte.
Mergând pe drum, am observat multi fulgi ușori si albi ce săgetau din norii mari si pufoși, copaci plini cu flori de gheata si copii ce veneau cu săniile de pe coasta țipând.
După un timp în care am ajuns, am început și noi să ne bucurăm de zapada jucăușă. Însă suflarea dușmănoasă a Crivățului ne cam încurca planurile.
Am mai făcut un om mare si pufos ca puful unei păpădii, iar după câteva ore, doamna ne-a condus spre autocar si am plecat spre casele noastre, fericiți și încântați de peisajele văzute.
A fost așa frumos!Totul era un paradis de puf moale si alb în care voiai să stai ore întregi!

DiaconuSabina: nu te inteleg
DiaconuSabina: :) nu-i nimic
Răspuns de brasovadi
1
Minciuna are picioare scurte .
Erau cam pe la începutul semestrului al doilea, intr-o zi de iarna cu cer senin și cu soare.Ma întoarcem de la școală.
De ce nu mă mai bucuram și astăzi ca în alte zile de strălucirea zăpezii?De ce pasul meu nu mai era la fel de jucăuș? De ce fugise zâmbetul de pe chipul meu?
Totul se datora acelei lucrări de control pentru care am primit mustrările doamnei invataroare.Si cum sa nu fi fost mustrat când lucrarea mea era plina de greșeli? Și mama
n-avea nicio vina.Parca îi aud glasul:
- George, trebuie sa te pregătești pentru lucrarea de mâine.
Dar eu, nimic :
-Lasă, mama, nu te îngrijora, ca știu ce am de făcut.M-am jucat toată ziua cu cățelușul cel negru și jucăuș.Este atât de drăgălaș,ca nu-i puteam întoarce spatele.M-am tot gândit atunci pe drum ce sa-i spun mamei și am ajuns la concluzia ca cel mai bine era sa nu-i spun nimic.Cand am ajuns acasă și am fost întrebat cum a fost la școală,eu am sărit repede cu răspunsul.,, Excelent! Totul a fost excelent! "
Se vede ca mamele știu foarte bine când mint copiii, deoarece, a doua zi,mama știa totul.
Ce rușine mi-a fost de minciuna mea! Nu mă puteam uita în ochii mamei.Dar tot ea, buna și iertătoare,m-a mustrat ce m-a mustrat, spunându-mi sa nu mai repet fapta și , apoi,
mi-a dat mâncare cu aceeași dragoste,pe care în ziua aceea știam ca nu o meritam.
Din ziua aceea m-am hotărât sa nu mai mint și sa ascult de sfaturile mamei.

Minciuna are picioare scurte.

Sper ca te-am ajutat!!!
Alte întrebări interesante