In gospodarie,poti observa structura ochiului pe animalele sacrificate sau poti realiza disectia acestuia in laborator.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
6
Anatomia ochiului la animaleOchiul, mai exact globul ocular, este format din trei straturi: tunica fibroasa, situata la exterior, tunica vasculara, aflata la mijloc si tunica nervoasa, pe interior.Tunica fibroasa: este stratul aflat pe partea exterioara a ochiului. In partea posterioara, ¾ din ochi este acoperit de o membrana opaca, numita „sclera" si formata din colagen (proteina fibroasa) si fibre elastice. Sclera este puternica si putin elastica, ca un balon gros, umplut cu o substanta gelatinoasa. Restul tunicii fibroase, adica portiunea situata in partea din fata, se numeste „cornee" si este facuta din straturi foarte subtiri de celule aranjate astfel incat corneea sa fie transparenta. O cornee normala permite luminii sa patrunda in ochi.Tunica vasculara: asa cum ii spune si numele, este o retea compusa din vase de sange care alimenteaza tesuturile ochiului cu oxigen si nutrimente. Aceasta se afla sub sclera si se numeste „coroida". Anterior acesteia se afla o structura circulara, denumita „corp ciliar", ai carei muschi actioneaza asupra ligamentelor suspensoare denumite „zonule", care mentin cristalunul in pozitia corecta.In functie de activitatea muschilor ciliari, ligamentele pot fi tensionate sau relaxate. Presiunea asupra ligamentelor modifica forma cristalinului, dupa distanta la care se afla obiectul privit. Acest proces se numeste „acomodare". Irisul este portiunea cea mai anterioara a tunicii vasculare, aflata in fata corpului ciliar, care da culoarea ochiului.El imparte portiunea din fata a ochiului in doua camere, anterioara si posterioara. In mijlocul irisului se afla pupila, portiunea cea mai inchisa la culoare din ochi. Irisul dilata sau contracta pupila, pentru a regla cantitatea de lumina ce patrunde in ochi. Cand lumina e puternica, pupila este mica, iar cand lumina este slaba, ea se dilata.Tunica nervoasa: este un strat de celule fotoreceptoare, care formeaza retina, capabile sa tranforme lumina in semnale electrochimice, care sunt apoi transmise la sistemul nervos. Acolo unde nervul optic si vasele de sange ies din ochi, exista o deschidere aproape circulara, denumita „disc optic". Uneori, i se mai spune „pata oarba", deoarece in acest punct nu exista celule fotoreceptoare, asa ca, in acel loc nu pot fi percepute imagini.Anatomia ochiului la animaleOchiul, mai exact globul ocular, este format din trei straturi: tunica fibroasa, situata la exterior, tunica vasculara, aflata la mijloc si tunica nervoasa, pe interior.Tunica fibroasa: este stratul aflat pe partea exterioara a ochiului. In partea posterioara, ¾ din ochi este acoperit de o membrana opaca, numita „sclera" si formata din colagen (proteina fibroasa) si fibre elastice. Sclera este puternica si putin elastica, ca un balon gros, umplut cu o substanta gelatinoasa. Restul tunicii fibroase, adica portiunea situata in partea din fata, se numeste „cornee" si este facuta din straturi foarte subtiri de celule aranjate astfel incat corneea sa fie transparenta. O cornee normala permite luminii sa patrunda in ochi.
Exista doua tipuri de celule fotoreceptoare, fiecare avand functii diferite: tip con si tip bastonas. Bastonasele sunt foarte sensibile la lumina si predomina la speciile nocturne. Conurile au nevoie de lumina intensa, ajuta la formarea unor imagini clare si la perceptia culorilor. Animalele domestice au mai multe celule de tip bastonas si nu pot distinge culorile. Unele reptile si majoritatea pasarilor pot vedea culorile, pentru ca au multe celule de tip con. Adancitura din spatele retinei se numeste „fovea centralis", o structura mai accentuata la animalele de dimensiuni mari. In jurul acesteia, se afla un cerc de celule care formeaza „macula lutea". Portiunea anterioara a retinei nu contine celule fotoreceptoare si este o structura non-vizuala, despartita de portiunea vizuala printr-o linie numita „ora serrata". La animalele domestice, uneori se foloseste si denumirea de „ora ciliaris retinae"
Exista doua tipuri de celule fotoreceptoare, fiecare avand functii diferite: tip con si tip bastonas. Bastonasele sunt foarte sensibile la lumina si predomina la speciile nocturne. Conurile au nevoie de lumina intensa, ajuta la formarea unor imagini clare si la perceptia culorilor. Animalele domestice au mai multe celule de tip bastonas si nu pot distinge culorile. Unele reptile si majoritatea pasarilor pot vedea culorile, pentru ca au multe celule de tip con. Adancitura din spatele retinei se numeste „fovea centralis", o structura mai accentuata la animalele de dimensiuni mari. In jurul acesteia, se afla un cerc de celule care formeaza „macula lutea". Portiunea anterioara a retinei nu contine celule fotoreceptoare si este o structura non-vizuala, despartita de portiunea vizuala printr-o linie numita „ora serrata". La animalele domestice, uneori se foloseste si denumirea de „ora ciliaris retinae"
Alte întrebări interesante
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Istorie,
9 ani în urmă
Geografie,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă