Question

indica persoana si numarulverbuldin propozitia iepurele se apropie zgribulit de vatra

Answer 1

Răspuns:

Se apropie - persoana a III-a, numărul singular

Explicație:

Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acțiunea , existența, starea, trebuința necesitatea sau dorința.

Persoana este forma pe care o ia verbul pentru a arăta cine săvârșește sau suportă acțiunea.

persoana I - acțiunea este săvârșită sau suportată de persoana care vorbește:

exemplu: eu scriu, noi scriem, eu sunt chemat, noi suntem chemați

persoana II - acțiunea este săvârsită sau suportată de persoana cu care se vorebește

exemplu: tu scrii, voi scrieți, tu ești chemat, voi sunteți chemați

persoana a III - acțiunea este săvârșită sau suportată de persoana despre care se vorbește

exemplu: el, ea scrie, ei, ele scriu, el, ea este chemat, ei, ele sunt chemați.

Numărul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta că acțiunea este săvârșită sau suportată de una sau mai multe persoane

• singular - acțiunea este săvârsită sau suportată de o singură persoană

exemplu: scriu, scrii, scrie, sunt chemat, ești chemat

• plural- acțiunea este săvârșită sau suportată de două sau mai multe persoane

exemplu: scriem, scrieți, scriu, suntem, chemați, sunteți chemați

Clasificare

După înțeles și predicativitate

1. verbe predicative (au înțeles de sine stătător și formeaă singure predicat verbal)

exemplu: Elevul citește poezia.

   2.verbe nepredicative (nu au înțeles de sine stătător și nu formează singure predicat)  

a.verbe copulative (nu au înțeles de sine stătător și intră în alcătuirea unui predicat nominal)

verbele copulative sunt:

• a fi: El este frumos.

• a deveni: El a devenit doctor.

• a ieși: Mihai a ieșit pădurar.

• a ajunge: Maria a ajuns medic.

• a se face: Ea s-a făcut arhitect.

• a însemna: El înseamnă totul.

• a părea: Ea pare bolnavă.

• a rămâne: El a rămas neschimbat.

• a se naște: Românul s-a născut poet.

b. verbe auxiliare ( nu au înțeles de sine stătător și intră în alcătuirea unor timpuri verbale)

• a avea: Eu am văzut un avion.

• a fi: El ar fi cântat la spectacol.

• a vrea: El nu va veni la noi.

După formele personale

1. verbe personale (care au forme pentru toate persoanele)

2. verbe impersonale ( ca înțeles acțiunea lor nu poate fi atribuită unei persoane)

exemplu: a tuna, a fulgera, a ploua, a se însera;

! verbele care se referă la acțiuni pe care nu le fac anumite persoane , ci ființele necuvântătoare, se numesc unipersonale

exemplu: latră, gâgâie, cotcodăcește

Verbul cunoaște două mari categorii de moduri:

A. Moduri personale/predicative

• Indicativ

• Conjunctiv

• Condițional-optativ

• imperativ

B. Moduri nepersonale/nepredicative

• Infinitiv

• Gerunziu

• Partipiciu

• Supin

Indicativul - exprimă o acțiune sigură, reală, adevărată. Are următoarele timpuri:

1. prezent: scriu, mănânc;

2. imperfect: scriam, mâncam;

3. perfect simplu: scrisei, mâncai;

4. perfect compus (se formează cu auxiliarul verbului „a avea” + participiul verbului ): am scris, am mâncat;

5. mai mult ca perfect: scrisesem, mâncasem;

6. viitor (se formează cu auxiliarul verbului „a vrea” + infinitivul verbului): voi scrie, voi mânca;

7. viitor anterior (se formează cu auxiliarele „a vrea, a fi” + participiul verbului): voi fi scris, voi fi mâncat;

8. viitorul popular: o să scriu, o să mănânc;

Conjunctivul- exprimă o acțiune posibilă, realizabilă.

! se recunoaște după conjuncția „să”, care însoțește verbul.

Are două timpuri:

1. prezent: să scriu, să mănânc;

2. perfect ( se formează cu auxiliarul verbului „a fi”+participiul verbului) să fi scris, să fi mâncat;

Condiționalul-optativ - exprimă o dorință a cărei realizare depinde de o anumită condiție. Are două timpuri:

1. prezent (se formează cu auxiliarul „a avea” + infinitivul verbului): aș scrie, aș mânca;

2. perfect ( se formează cu auxiliarele „a avea, a fi” + participiul verbului): aș fi scris, aș fi mâncat;

Imperativul - exprimă un ordin, o poruncă, un îndemn.

Are numai timpul prezent.

Are numai persoana a II-a, singular și plural.

1. forma afirmativă: scrie! scrieți!

2. forma negativă: nu scrie! nu scrieți!

forma negativă de la persoana a II-a se alcătuiește prin adăugarea adverbului de negație, nu la forma de infinitiv a verbului.

B. Modurile nepersonale:

Infinitiv- arată numele actiunii

Este însoțit de prepoiția „a”

1. forma scurtă: a scrie, a mânca;

2. forma lungă (obținută prin derivare cu sufixul -re): scriere, chemare;

Are două timpuri:

1 prezent: a scrie, a mânca;

2 perfect: a fi scris, a fi mâncat;

Gerunziu - exprimă împrejurarea în care se săvârșește o altă acțiune.

formele verbelor la gerunziu se termină în: -ând, -ind

ex: scriind, mâncând

Participiu - exprimă o acțiune terminată și suferită de o ființă sau dde un lucru, având valoare de adjectiv.

ex: scris, mâncat.

Supin - exprimă o acțiune ce urmează să fie realizată  

Se formează din participiul masculin, singular precedat de prepozițiile: de, după, la, pe, pentru;

ex: de colorat, de descris;