informatii despre ion creanga in copilarie
Răspunsuri la întrebare
Primii ani i-au fost simpli. Cu excepția sforii „cu motăcei” (ciucuri) pe care Smaranda o lega de stâlpul hornului ”de crăpau mâțele jucându-se cu ei”, este greu de crezut că Nică ar fi avut alte jucării. Trebuia să-și folosească imaginația. Încălecat pe un băț, băiatul avea impresia că aleargă pe un cal adevărat „și-l bate cu biciul și-l strunește cu tot dinadinsul și răcnește la el din toată inima de-ți ie auzul și de cade, crede că l-a trântit calul și pe băț își descarcă mânia.
Printr-o fină intuiție, Smaranda consolidează încrederea copilului în sine încă de la primii pași independenți în lume. Mama certa și bătea pământul, peretele, piatra sau lemnul de care Nică se lovea ca să treacă durerea copilașului. Sancționând ”vinovatul” și îmbunând copilul lovit cu un sărut dulce, îl învăța să se deprindă cu buna dispoziție, îl obișnuia să-și păstreze zâmbetul încrezător.