informatii despre sticlete
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
14
sticlețel îți sunt de mare ajutor la băut apă la plantat trandafiri la stropirea plantelor și la a ține ceva în ele
alidraguta:
scz sticlutele
Răspuns de
28
Sticletele este o pasare cantatoare, raspandita Europa, Africa de Nord, Asia centrala si Asia de vest, cat si Oceania, Australia si Noua Zeelanda, unde a fost introdusa de om.
In Romania, este una dintre cele mai cunoscute si indragite pasari de talie mica.
Taxonomia
Regn Animalia
Increngatura Chordata
Clasa Aves
Ordin Passeriformes
Familia Fringillidae
Genus Carduelis
Specie Carduelis carduelis
Aspectul exterior si dimensiunile
Sticletele are, in medie, o lungime de 12-13 cm, o greutate de 14-19 grame si o anvergura a aripilor de 21-25 cm. Atat masculul, cat si femela au un penaj similar, maroniu pe piept si pe spate, mai inchis (negru) in zona aripilor, a cozii si a cefei, respectiv alb in zona obrajilor, a tartitei si a abdomenului. Arpile au, de asemenea, zone colorate in galben.
In zona anterioara a capului pot fi remarcate pete rosii, care la mascul se intind pana in spatele ochilor. La femela, aceste pete rosiatice se opresc sub ochi.
Ciocul sticletelui este albicios, lung si ascutit, iar coada este bifurcata. Femela sticlete are, de regula, ciocul mai mic decat masculul. Picioarele sticletelui sunt rozalii, iar ochii sunt maro inchis.
Puii de sticlete prezinta un colorit similar adultilor, insa mai putin pronuntat, iar "masca" rosie din zona capului este absenta.
Exista o varietate de mutatii coloristice ale sticletelui, printre care se numara Isabella, pastel, satinat, opal si albino.
Personalitatea
Sticletele este o pasare foarte sociabila care traieste adesea in grupuri extinse. Prefera compania altor pasari, de aceea isi duce existenta si se imperecheaza in cadrul unor mici colonii. Alaturi de stolul sau, sticletele se deplaseaza, adesea pe distante mari, in cautare de hrana.
Cei mai multi sticleti obisnuiesc sa migreze inspre regiunile sudice la sosirea iernii. Cu toate acestea, populatiile mediteraneene sunt, in mare parte, sedentare.
Adapostirea
In mediul natural, sticletele prefera zonele joase, de ses, partial impadurite, cu atat mai mult cu cat se hraneste cel mai adesea cu semintele din scaieti si tufisuri.
Sticletele poate fi intalnit si in livezi, parcuri si gradini si in zonele locuite de oameni.
In captivitate, sticletele prefera sa traiasca in grup, data fiind natura sa sociabila, atat cu exemplare apartinand speciei sale, cat si cu alte pasari (precum canarii). Chiar si cand adapostirea unui grup extins de sticleti nu este posibila, se recomanda ca, intr-o colivie ori voliera, sa existe macar doua exemplare.
Este esential ca voliera ori colivia sa fie suficient de incapatoare pentru a nu da nastere unei rivalitatii pentru teritoriu intre sticleti. Totodata, este foarte importanta studierea comportamentului pasarilor, pentru a se descoperi daca pasarile pot coabita sau daca manifesta semne de agresivitate.
O colivie potrivita pentru un sticlete ar trebui sa aiba dimensiuni de circa 1 m lungime, 60 cm latime si 45 cm inaltime, cu un spatiu intre zabrele de circa 1 cm. De asemenea, se recomanda introducerea unei varietati de stinghii si jucarii care vor mentine pasarea ocupata si o vor ajuta sa evite plictiseala.
Nu in ultimul rand, trebuie retinut faptul ca sticletele adora sa se balaceasca: un vas cu apa dedicat intocmai acestei activitati este mai mult decat indicat.
Hranirea
In mediul natural, sticletele se hraneste cu precadere cu seminte de plante apartinand genurilor Carduus si Dipsacus, cum ar fi ciulinii, scaiusul si altele.
Totodata, alimentatia sa include periodic si fructe, cat si insecte, cele din urma fiind folosite in mod special ca hrana pentru pui.
Sticletele strabate zilnic distante mari pentru a-si procura hrana. In timpul iernii, se hraneste adesea in grupuri.
In captivitate, sticletele are nevoie de o alimentatie variata, care nu se limiteaza la pelete si amestecuri de seminte. In masura in care este posibil, se recomanda includerea in alimentatie si a semintelor de ciulini, pe care pasarea le prefera in mediul natural.
Pe langa acestea, este esential ca dieta sticletelui sa cuprinda si fructe, si legume proaspete. Printre cele recomandate se numara merele, strugurii, bananele, spanacul, castravetii si broccoli.
Ca gustari, sticletelui ii pot fi oferite insecte si bucatele de ou fiert tare.
Nu uita de vasul cu apa proaspata care nu trebuie sa lipseasca din colivia sticletelui.
Reproducerea
Ritualul de curtare in vederea reproducerii debuteaza in luna martie si adesea implica lupte intre masculii speciei sau chiar si intre masculi si femele. De regula, acestea se deruleaza in zbor si sunt insotite de sunete guturale, marci ale agresivitatii.
Un mascul care curteaza o femela sticlete se va apropia de ea, isi va intinde aripile alternativ, leganandu-se intr-o parte si intr-alta. Aceste miscari permit expunerea petelor galbene aflate pe suprafata aripilor sticletelui. Femela raspunde copiind miscarile masculului. De asemenea, in timpul ritualului de curtare, masculul obisnuieste sa hraneasca femela.
In Romania, este una dintre cele mai cunoscute si indragite pasari de talie mica.
Taxonomia
Regn Animalia
Increngatura Chordata
Clasa Aves
Ordin Passeriformes
Familia Fringillidae
Genus Carduelis
Specie Carduelis carduelis
Aspectul exterior si dimensiunile
Sticletele are, in medie, o lungime de 12-13 cm, o greutate de 14-19 grame si o anvergura a aripilor de 21-25 cm. Atat masculul, cat si femela au un penaj similar, maroniu pe piept si pe spate, mai inchis (negru) in zona aripilor, a cozii si a cefei, respectiv alb in zona obrajilor, a tartitei si a abdomenului. Arpile au, de asemenea, zone colorate in galben.
In zona anterioara a capului pot fi remarcate pete rosii, care la mascul se intind pana in spatele ochilor. La femela, aceste pete rosiatice se opresc sub ochi.
Ciocul sticletelui este albicios, lung si ascutit, iar coada este bifurcata. Femela sticlete are, de regula, ciocul mai mic decat masculul. Picioarele sticletelui sunt rozalii, iar ochii sunt maro inchis.
Puii de sticlete prezinta un colorit similar adultilor, insa mai putin pronuntat, iar "masca" rosie din zona capului este absenta.
Exista o varietate de mutatii coloristice ale sticletelui, printre care se numara Isabella, pastel, satinat, opal si albino.
Personalitatea
Sticletele este o pasare foarte sociabila care traieste adesea in grupuri extinse. Prefera compania altor pasari, de aceea isi duce existenta si se imperecheaza in cadrul unor mici colonii. Alaturi de stolul sau, sticletele se deplaseaza, adesea pe distante mari, in cautare de hrana.
Cei mai multi sticleti obisnuiesc sa migreze inspre regiunile sudice la sosirea iernii. Cu toate acestea, populatiile mediteraneene sunt, in mare parte, sedentare.
Adapostirea
In mediul natural, sticletele prefera zonele joase, de ses, partial impadurite, cu atat mai mult cu cat se hraneste cel mai adesea cu semintele din scaieti si tufisuri.
Sticletele poate fi intalnit si in livezi, parcuri si gradini si in zonele locuite de oameni.
In captivitate, sticletele prefera sa traiasca in grup, data fiind natura sa sociabila, atat cu exemplare apartinand speciei sale, cat si cu alte pasari (precum canarii). Chiar si cand adapostirea unui grup extins de sticleti nu este posibila, se recomanda ca, intr-o colivie ori voliera, sa existe macar doua exemplare.
Este esential ca voliera ori colivia sa fie suficient de incapatoare pentru a nu da nastere unei rivalitatii pentru teritoriu intre sticleti. Totodata, este foarte importanta studierea comportamentului pasarilor, pentru a se descoperi daca pasarile pot coabita sau daca manifesta semne de agresivitate.
O colivie potrivita pentru un sticlete ar trebui sa aiba dimensiuni de circa 1 m lungime, 60 cm latime si 45 cm inaltime, cu un spatiu intre zabrele de circa 1 cm. De asemenea, se recomanda introducerea unei varietati de stinghii si jucarii care vor mentine pasarea ocupata si o vor ajuta sa evite plictiseala.
Nu in ultimul rand, trebuie retinut faptul ca sticletele adora sa se balaceasca: un vas cu apa dedicat intocmai acestei activitati este mai mult decat indicat.
Hranirea
In mediul natural, sticletele se hraneste cu precadere cu seminte de plante apartinand genurilor Carduus si Dipsacus, cum ar fi ciulinii, scaiusul si altele.
Totodata, alimentatia sa include periodic si fructe, cat si insecte, cele din urma fiind folosite in mod special ca hrana pentru pui.
Sticletele strabate zilnic distante mari pentru a-si procura hrana. In timpul iernii, se hraneste adesea in grupuri.
In captivitate, sticletele are nevoie de o alimentatie variata, care nu se limiteaza la pelete si amestecuri de seminte. In masura in care este posibil, se recomanda includerea in alimentatie si a semintelor de ciulini, pe care pasarea le prefera in mediul natural.
Pe langa acestea, este esential ca dieta sticletelui sa cuprinda si fructe, si legume proaspete. Printre cele recomandate se numara merele, strugurii, bananele, spanacul, castravetii si broccoli.
Ca gustari, sticletelui ii pot fi oferite insecte si bucatele de ou fiert tare.
Nu uita de vasul cu apa proaspata care nu trebuie sa lipseasca din colivia sticletelui.
Reproducerea
Ritualul de curtare in vederea reproducerii debuteaza in luna martie si adesea implica lupte intre masculii speciei sau chiar si intre masculi si femele. De regula, acestea se deruleaza in zbor si sunt insotite de sunete guturale, marci ale agresivitatii.
Un mascul care curteaza o femela sticlete se va apropia de ea, isi va intinde aripile alternativ, leganandu-se intr-o parte si intr-alta. Aceste miscari permit expunerea petelor galbene aflate pe suprafata aripilor sticletelui. Femela raspunde copiind miscarile masculului. De asemenea, in timpul ritualului de curtare, masculul obisnuieste sa hraneasca femela.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă