Însușiri genar făt frumos din lacrima
Răspunsuri la întrebare
Primele informații despre Genar le aflăm de la împăratul cu care Făt-Frumos se legase frate de cruce. El ne spune că Genarul era „om mândru şi sălbatic”, „aspru”, care iubea foarte mult vânătoarea, fiind mai mereu plecat: „vânând prin păduri bătrâne”.
Povestitorul ne prezintă un portret fizic sumar: „om nalt şi puternic”. Aflăm de asemenea că Genarul era creștin.
Replicile Genarului îl caracterizează din punct de vedere moral: aprecia frumosul și era milos. În același timp, era un om hotărât, care voia să fie ascultat.
„– Făt-Frumos, zise Genarul, mult eşti frumos şi mi-e milă de tine. De astă dată nu-ţi fac nimica, dar de altă dată… ţine minte!”
Când Făt-Frumos îi fură a doua oară fata, Genarul dovedește că este iute la mânie și devine fioros în înfățișare: „Faţa lui era înfricoşată, privirea cruntă”.
Înainte de a treia confruntare cu Făt-Frumos, vedem că Genarul era un om prevăzător și bănuitor, pentru că după ce îi povestește fiicei sale de unde are calul, se asigură că ea uită întreaga poveste: „Genarul îi aruncă în faţă o batistă roşie, uşoară, mirositoare. [...] Ea uitase tot ce-i spusese tată-său.”
Genarul este echivalentul zmeilor sau căpcăunilor din basmele populare, personaje cu care se luptă de regulă Făt-Frumos.
Numele Genar își are originea în „gerar”, denumirea populară a lunii ianuarie, cea mai friguroasă lună a anului. Aceasta spune ceva despre tipul de personaj pe care a vrut să-l creeze Eminescu: un om aspru, sălbatic, dar în același timp creștin (în ciclicitatea anotimpurilor, ianuarie urmează după decembrie, după Nașterea Domnului), un personaj în care se îmbină vechiul (vechile credințe) și noul. Vechile obiceiuri mor odată cu Genarul, iar viitoarea soție a lui Făt-Frumos este salvată de la orbire de Maica Domnului, semnificând o înnoire a spiritului uman, prin viziunea nouă, creștină, asupra lumii.