La basmul...,,Cei trei frati imparati"mica povestire
Răspunsuri la întrebare
Erau cândva un om tare sărac și femeia lui. Ei aveau trei băieți, care erau mai tot timpul flămânzi. Într-o zi, omul a găsit în pădure un cuib de pasăre cum nu mai văzuse până atunci. În cuib era un ou ca de găină, dar era foarte neted și strălucitor. Omul luă oul și se duse la târg, să-l vândă. Acolo, un neguțător îi dădu pentru acel ou două pungi pline cu bani.
Zăpăcit de bucurie, omul se duse și cumpără atâtea merinde că umplu un sac, spre marea bucurie a copiilor și a nevestei. A doua zi se duse din nou la cuib și mai găsi un ou. La târg, negustorul îl cumpără iute și pe acela.
Ouăle erau de diamant și prețuiau de zece ori mai mult decât îi dădea el omului.
Câteva zile la rând, omul se duse iar și iar. Cu banii luă haine, scule și unelte. Mai târziu își făcu și o căsuță și dădu copiii să învețe carte. Într-o bună zi, găsi pasărea în cuib și o luă cu totul. Acasă, o puse într-o colivie și nu se mai duse zi de zi în pădure. Îi ajută pe toți din satul lui, apoi se apucă de negoț. Negoțul îi merse bine, așa că în scurt timp începu să umble și prin țări străine după treburile lui.
Odată, omul era plecat în depărtări și mama lipsea de acasă. Copiii luară pasărea ca să se joace cu ea. Unul văzu că sub o aripă era un înscris. Niciunul nu înțelese literele acelea. Merseră împreună la dascăl și îl rugară să vină să citească el. Dascălul rămase uimit după ce citi. Le spuse însă copiilor că scrisul acela nu înseamnă nimic.
În scurtă vreme, dascălul se dădu pe lângă mama copiilor și îi suci mințile. Într-o zi, el îi spuse galeș că ar pofti să mănânce o pasăre, dar nu orice pasăre, ci găina din colivie. Femeia se împotrivi puțin, apoi încuviință. Dascălul dădu pasărea bucătăresei sale să o pregătească, poruncindu-i să nu lepede nimic din ea, ci să o frigă așa întreagă. El plecă la biserică și în timpul acesta veniră copiii femeii. Ei o rugară frumos pe bucătăreasă să le dea și lor puțin. Bucătăreasa, miloasă, le dădu câte un colț de pâine și câte ceva din pasăre: celui mare capul, celui mijlociu pipota, iar celui mic inima.
Venind de la biserică dascălul află că băieții gustaseră câte ceva din găină și se supără foarte rău. O convinse pe mama lor să-l lase să-i ducă la un prieten de-al lui. Gândul lui era să-i ducă în pădure și să-i spintece ca să ia capul, pipota și inima găinii înapoi și să le înghită el.
Cel care avea să mănânce capul avea să ajungă împărat. Cel care mânca inima avea să găsească la capul său o pungă cu bani de câte ori se va trezi din somn. Cel care avea să mănânce pipota, avea să devină năzdrăvan, atoateștiutor. De aceea, băiatul mijlociu, de îndată ce mâncă pipota, știu ce însemnase scrisul acela și ce avea să devină fiecare. Știu și ce avea în gând dascălul cu ei, așa că își îndemnă frații să fugă tustrei ca să scape cu viață.