Question

La circ, în Târgul Moșilor,

Pe gheața unui răcitor,

Trăia voios și zâmbitor

Un pinguin din Labrador

Cu nume falnic și sonor.

-Cum se numea?-Apolodor.

-Și ce făcea?-Cânta la cor.

Deci, nu era nici scamator,

Nici acrobat, nici dansator;

Făcea și el ce-i mai ușor:

Cânta la cor. (Era tenor)

Grăsuț, curat, atrăgător

În fracul lui strălucitor,

Așa era Apolodor...

Dar într-o zi, Apolodor,

Spre deznădejdea tuturor,

A spus așa: -Sunt foarte trist!

Îmi place viața de corist,

Dar ce să fac? Mi-e dor, mi-e dor

De frații mei din Labrador!...

O, de-aș putea un ceas măcar

Să stau cu ei pe un ghețar!...

Apoi a plâns Apolodor…

(Gellu Naum, Cărțile cu Apolodor)

B.

Curând, zări vârfurile brazilor înălţându-se peste acoperișul cabanei, apoi

întreaga cabană şi, în sfârşit, îl văzu pe bunicul ei, aşezat pe băncuţă, cu pipa în

gură. Zbură spre el ca o săgeată şi, până să apuce să-şi dea seama bătrânul

cine gonea spre el ca o vijelie, Heidi azvârli coşul cât colo şi se agăţă de gâtul

ursuzului unchiaş din singurătatea munţilor. Era atât de copleşită, încât nu izbutea

să spună nimic altceva decât să repete întruna:

— Bunicule, bunicule, bunicule!

Bătrânul tăcea, nefiind în stare să rostească o vorbă. În schimb, ochii lui, care

de mulţi ani nu mai știau ce-i plânsul, erau acum încărcați de lacrimi. O

mângâie un timp pe Heidi, cu toată duioșia, apoi, desprinzându-se din înlănţuirea

braţelor ei, îşi aşeză nepoata pe genunchi şi o cercetă îndelung, cu o privire

înduioşată:

— Cum se face că te-ai întors? spuse el într-un târziu.

Sper că nu te-au gonit…

— Oh, nu, bunicule, se grăbi să-i răspundă Heidi, nici nu te gândi la aşa

ceva! Toţi au fost buni cu mine, dar, ştii, mi-era atât de dor de tine, de Peter şi de

caprele noastre, încât uneori, simţeam că mă sufoc. Mi-era însă ruşine să le spun,

de teamă să nu-şi închipuie că sunt o fetiţă nerecunoscătoare. Cred că doctorul,

prietenul domnului Sesemann, m-a ajutat cel mai mult să mă întorc acasă. Despre

toate astea s-ar putea să scrie în scrisoarea pe care ţi-am adus-o.

Sări de pe genunchii bunicului şi, scoţând repede din coşuleţ plicul şi pachetul

rotund lăsate de Sebastian, le aşeză în faţa bătrânului.

— Asta e pentru tine, spuse bunicul, punând pachetul pe bancă şi, după ce

citi scrisoarea, o împături şi o vârî în buzunar.

— Hai nu vrei să bei un pic de lapte cu mine? o întrebă el pe fetiţă. Ia-ţi

pachetul şi să intrăm în casă… Acum o să ai cu ce să-ţi cumperi un pat bun şi

îmbrăcăminte pe tot anul.

— N-am nevoie de nimic, răspunse Heidi. Pat am, iar haine am căpătat de la

Clara atât de multe, încât nu ştiu ce să mai fac cu ele.

— Nu-i nimic, spuse bunicul, o să foloseşti banii altă dată.

Urcară împreună în podul de fin. Deodată, Heidi se opri înmărmurită:

— Ce s-a întâmplat cu patul meu, bunicule?!?

— L-am desfăcut… Ştii, nu credeam că ai să te mai întorci, dar fii liniştită, îţi

pregătesc un altul, mai frumos, răspunse bunicul. Mai întâi, însă, să mergem să

bem laptele.

Heidi se aşeză pe locul ei obişnuit. Îşi bău laptele cu poftă, dintr-o răsuflare,

apoi lăsă cana pe masă şi spuse, suspinând de plăcere:

— Ah, ce lapte minunat, nu cred că există altul mai bun pe lume!…

(Johanna Spyri, Heidi, fetița munților)



3. Indică un cuvânt-cheie comun primelor două texte pe care să îl ilustrezi cu câte o secvență

semnificativă din fiecare fragment.​

Answer 1

Bună!

$indica \: un \: cuvant \: cheie \: comun \: primelor \: doua \: texte \:$

Voi selecta câte un cuvant cheie din fiecare text

a)Apolodor era tenor

b)Lacrimile

Dacă se refera sa ilustreze asta înseamnă să arăți prin un desen sau imagine.

...

Sper ca e ok!