Question

LA-NCEPUTUL SERILOR
de Nichita Stănescu
text de bază literar
Liniştea te-nsotea pretutindeni, ca o suita.
Dacă ridicai o mână, se făcea in arbori tăcere
Cand mă priveai in ochi, impietrea o clipită
din a timpului curgatoare putere.
Si numai sentimentul acesta imi da fericire,
numai gândul ca sunt şi că eşti.
Sprijineam pe tåraitul greerilor coviltire,
sub care beam azurul decantat in cesti.
Simteam că pot adormi, visând stele locuite.
şi, numai dacă m-ar fi atins umbra ta fosnitoare,
aș fi putut impinge noptile-ncremenite
ca pe o elice-naintånd, spre soare.
Şi când sfarseam cuvintele, inventam altele.
şi când se-nsera cerul, inventam ceruri albastre,
şi când orele se-nverzeau ca smaraldele,
ne bronzam la lumina dragostei noastre,
...Dar tot timpul suna ceva... ceva răsuna,
un cantec de iarbă cosită, de taciturne mari,
in care inima de-atunci isi revărsa
meandrele pierdutelor candori.



am nevoie de metafora,personificare,repetitie si enumeratie. Multumesc,urgeeeent​

Answer 1

Răspuns:

epitet: umbra fosnitoare;ceruri albastre

repetitie: ceva,ceva

comparatie: liniștea ca o suită

inversiune: curgătoare putere

metafora: beam azurul

personificare: umbra ta m ar fi atins

enumeratie: iarba cosita, de taciturne mări

scz daca am greseli gramaticale, sa le pui cu ghilimele