Legenda istorica atesta intemerea romei in anul:secolul VIII I.Hr.,753 î.hr.,509 î.hr
DAU CORANA VA ROG REPEDE
Răspunsuri la întrebare
"Regatul Roman (latină: Regnum Romanum) a fost organizarea de stat a Romei și a teritoriilor sale de la fondarea orașului în anul 753 î.Hr. de către Romulus până la expulzarea lui Lucius Tarquinius Superbus în 509 î.Hr. și formarea Republicii Romane.
În mitologia romană, când grecii au dus războiul împotriva orașului Troia, prințul troian Aeneas a navigat peste Marea Mediterană către Italia și a fondat Lavinium. Fiul său Ascanius (Iulus) a mers mai departe, fondând orașul Alba Longa. Din familia regală a Albei Longa au provenit cei doi gemeni Romulus și Remus, care au purces la fondarea Romei în 753 î.Hr."
"Conform tradiției antice, Roma a fost fondată de Romulus, fiul vestalei Rhea Silvia și al zeului Marte, în anul 753 i.en., descendent din casa domnitoare a lui Ascaniu de la Alba Longa. După ce s-au născut, gemenii Romulus și Remus au fost înlăturați din Alba Longa, de către unchiul uzurpator al mamei lor, Amulius, și au fost aruncați în Tibru. Au fost salvați de o lupoaica și au reușit să supraviețuiască. Au fost crescuți de pastorul Faustulus și de soția sa, Laurentia. La maturitate, gemenii l-au înlăturat pe Amulius, redându-i bunicului lor Numitor domnia, iar ei vor concura pentru a câștigă statutul de fondator al noii cetăți de pe colină Palatinului. Romulus și-a adjudecat rolul de conditor, și-a ucis fratele care i-a luat în derâdere actul fondator și va ctitori viitoarea cetate Roma. Deși fondarea Romei este atribuită și înaintașilor săi, Evandru, arcadianul sosit în Italia, faptele fondatorului Romulus că unirea cu sabinii și coregena cu regele sabin Titus Tatius denotă debutul destinului al "Cetății Eterne". Domnia să are o încărcătură mitică, acesta dispărând miracuos în timpul unei inspecții militare, fiind răpit de zei, devenind Quirinus. Organizarea viitoare a Romei cade în sarcina următorilor regi: sabinului Numa Pompilius ce a reformat religia, romanului Tullus Hostilius ce a organizat armata, sabinului Ancus Marcius ce a reformat economia, precum și etruscilor Tarquinius Priscus, Servius Tullius ce au definitivat organizarea socială și militară, și etruscului Tarquinius Superbus ce a comis abuzuri regale, dar a ridicat templul Triadei Capitoline. Romanii se mândreau de ctitorirea ce avea un caracter complex, de contribuția regilor și comunităților, susținând superioritatea acestora față de greci, având descendența divină direct din zei. Administrativ, există un sfat "senatus" și o adunare a poporului-comitia curiată, ce avea atribuții religioase, fiind alcătuită cenzitar pe criterii fiscale și militare. Regalitatea era veche, adăugându-se rolul carismatic al suveranului, având că principiu asocierea prin căsătorie cu o fiica și electivitatea, cu intervenția interregnum-ului, asigurat de un interrex dintre senatori pentru perioadele dintre doi regi. Perioada regală a constat printr-un amplu proces de organizare internă a Romei, ca reforma serviana a penultimului rege etrusc, pe baza principiilor cenzitare împărțind populația în categorii cenzitare și centurii, cu drepturi civice totale, cinci dintre cele șase având obligația serviciului militar. Sabinii sunt integrați corpului noii cetății, că semn al unui proces de unificare în jurul Palatinului, iar în perioada aniilor 650-625 i.en., Forumul este pavat, este ridicat altarul lui Marte și Ops Consiua-Regia, este amenajat spațiul de discuție politică-Comitium și a Curiei Hostilia, fiind clădit primul edificiu al Senatului. Sunt descoperite locuințe rezidențiale, case de tip standard cu un atrium larg, cu o dispunere a camerelor în jurul unui spațiu central deschis."