Question

MA POATE AJUTA CINEVA? VA ROG ! poezii legate de iarna sau un text literar despre iarna ,sa contina 25-30 randuri!

Answer 1

incearca poezia " Iarna" de Vasile Alecsandri

Answer 2

  A-nceput de ieri să cadă                        Câte-un fulg, acum a stat,                        Norii s-au mai răzbunat                        Spre apus, dar stau grămadă                        Peste sat.                         Nu e soare, dar e bine,                        Şi pe râu e numai fum.                        Vântu-i liniştit acum,                        Dar năvalnic vuiet vine                        De pe drum.                         Sunt copii. Cu multe sănii,                        De pe coastă vin ţipând                        Şi se-mping şi sar râzând;                        Prin zăpadă fac mătănii;                        Vrând-nevrând.                         Gură fac ca roata morii;                        Şi de-a valma se pornesc,                        Cum prin gard se gâlcevesc                        Vrăbii gureşe, când norii                        Ploi vestesc.                         Cei mai mari acum, din sfadă,                        Stau pe-ncăierate puşi;                        Cei mai mici, de foame-aduşi,                        Se scâncesc şi plâng grămadă                        Pe la uşi.                         Colo-n colţ acum răsare                        Un copil, al nu ştiu cui,                        Largi de-un cot sunt paşii lui,                        Iar el mic, căci pe cărare                        Parcă nu-i.                         Haina-i măturând pământul                        Şi-o târăşte-abia, abia:                        Cinci ca el încap în ea,                        Să mai bată, soro, vântul                        Dac-o vrea!                         El e sol precum se vede,                        Mă-sa l-a trimis în sat,                        Vezi de aceea-i încruntat,                        Şi s-avântă, şi se crede                        Că-i bărbat;                         Cade-n brânci şi se ridică                        Dând pe ceafă puţintel                        Toată lâna unui miel:                        O căciulă mai voinică                        Decât el.                         Şi tot vine, tot înoată,                        Dar deodată cu ochi vii,                        Stă pe loc să mi te ţii!                        Colo, zgomotoasa gloată,                        De copii!                         El degrabă-n jur chiteşte                        Vrun ocol, căci e pierdut,                        Dar copiii l-au văzut!                        Toată ceata năvăleşte                        Pe-ntrecut.                         Uite-i, mă, căciula, frate,                        Mare cât o zi de post                        Aoleu, ce urs mi-a fost!                        Au sub dânsa şapte sate                        Adăpost!                         Unii-l iau grăbit la vale,                        Alţii-n glumă parte-i ţin                        Uite-i, fără pic de vin                        S-au jurat să îmbete-n cale                        Pe creştin!                         Vine-o babă-ncet pe stradă                        În cojocul rupt al ei                        Şi încins cu sfori de tei.                        Stă pe loc acum să vadă                        Şi ea ce-i.                         S-oţărăşte rău bătrâna                        Pentru micul Barba-cot.                        Aţi înnebunit de tot                        Puiul mamii, dă-mi tu mâna                        Să te scot!                         Cică vrei să stingi cu paie                        Focul când e-n clăi cu fân,                        Şi-apoi zici că eşti român!                        Biata babă a-ntrat în laie                        La stăpân.                         Ca pe-o bufniţă o-nconjoară                        Şi-o petrec cu chiu cu vai,                        Şi se ţin de dânsa scai,                        Plină-i strâmta ulicioară                        De alai.                         Nu e chip să-i faci cu buna                        Să-şi păzească drumul lor!                        Râd şi sar într-un picior,                        Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna                        Mai cu zor.                         Baba şi-a uitat învăţul:                        Bate, înjură, dă din mâini:                        Dracilor, sunteţi păgâni?                        Maica mea! Să stai cu băţul                        Ca la câini!                         Şi cu băţul se-nvârteşte                        Ca să-şi facă-n jur ocol;                        Dar abia e locul gol,                        Şi mulţimea năvăleşte                        Iarăşi stol.                         Astfel tabăra se duce                        Lălăind în chip avan:                        Baba-n mijloc, căpitan,                        Scuipă-n sân şi face cruce                        De Satan.                         Ba se răscolesc şi câinii                        De prin curţi, şi sar la ei.                        Pe la garduri ies femei,                        Se urnesc miraţi bătrânii                        Din bordei.                         Ce-i pe drum atâta gură?                        Nu-i nimic. Copii ştrengari.                        Ei, auzi! Vedea i-aş mari,                        Parcă trece-adunătură                        De tătari!Contact | Po