Ma puteti ajuta cu o apartenenta la basm a operei Cele trei rodii aurite de 15-25 de randuri??
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Salut!
- I. Definiția basmului
Basmul este specia genului epic, popular sau cult, de întindere media , în care întâmplările reale se împletesc cu întâmplările fantastice, iar personajele înzestrate cu însușiri fantastice intră în conflict cu forțele răului, pe care la înving.
- II. Ipoteza
Textul ,, Cele trei rodii”cules de Petre Ispirescu / Fragmentul din textul ,, Cele trei rodii” cules de Petre Ispirescu ilustrează trăsăturile speciei menționate, și totodată, caracterele specifice literaturii populare: oral, anonim, colectiv și tradițional. Fiind o operă narativă, se poate observa prezența elementelor specifice: acțiune, personaje, narator.
- III. Primul argument
În primul rând, acțiunea este de întindere medie, desfășurându-se pe două tărâmuri, cel real și cel fantastic, într-un timp nedeterminat redat prin intermediul formulei inițiale ,,A fost odată ca niciodată” care deschide orizontul unei lumi ireale. De asemenea, prin adverbul ,,odată” subliniază vagul temporar. Prin structura ,,A fost odată un împărat” introduce un personaj tradițional, specific basmului, de la care se va contura acțiunea care are ca punct de plecare gestul necugetat al feciorului de împărat de a sparge tigva unei bătrâne ce va arunca asupra tânărului un blestem(motivul blestemului ).Astfel, feciorul nu se va putea căsători până nu va găsi cele trei rodii aurite, fiind nevoit să treacă niște probe. Pe lângă acestea, textul dat prezintă și cifrele fatidice: ,,cele trei rodii”.
- IV. Al doilea argument
În al doilea rând, ca în orice operă epică personajele sunt purtătoarele mesajului autorului, fiind relativ puține și înzestrate cu puteri speciale (bătrâna).Printre acestea se numără împăratul, bătrâna, mătușa sihastră , fiul de împărat, ultimul fiind protagonistul al cărui caracter se conturează cu ajutorul mijloacelor de caracterizare directă și indirectă rezultate din fapte, limbaj , atitudine, dar și di relația cu celelalte personaje. Astfel, prin gestul de a sparge tigva mătușii, lăsând-o fără apă (simbol al vieții) flăcăul dovedește obrăznicie, naivitate, care pe parcursul călătoriei va avea parte de o maturizare-aspect caracteristic basmului, fiind prezent și motivul călătoriei.
În ceea ce privește limbajul, acesta este unul simplu, fiind utilizați termeni arhaici sau regionali precum ,,soru-mea” , ,,mamii”, ,,șade”, aspect întâlnit la toate operele populare.
- V.Concluzie
În concluzie, textul dat spre analiză este un basm popular prin personajele cu puteri speciale, care sunt implicate în acțiune, prin motivele fabuloase care susțin confruntarea dintre bine și rău, prin formule specifice, dar și prin cadrul spațio-temporal în care este proiectată întâmplarea.
Sper că te-am ajutat!