Ma puteți ajuta cu un Referat din ROMÂNII ȘI MODERNITATEA va rog dau fundița
.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Sfârșitul Evului Mediu și începutul modernității are loc, din punct de vedere istoric, între secolele XVII-XVIII.
Începând cu secolul XVII, domni români precum Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir încearcă să se apropie de Imperiul Habsurgic, fapt ce a făcut ca Imperiul Otoman să își piardă încrederea în aceștia și să instaleze regimul fanariot, ce presupunea alegerea domului din rândul unor boieri greci din cartierul Fanar al Constantinopolului, pe perioade scurte, de 2-3 ani.
Boierii români au căutat înlăturarea acestor domnii fanariote pe cale diplomatică, începând cu ultimele trei decenii ale secolului XVIII, prin două memorii. Primul a fost Memoriul de la Focșani din 1772, redactat de o delegație de boieri din Țara Românească și Moldova, iar al doilea, Memoriul de la Șistov din 1791 redactat de boieri din Țara Românească, ambele dorind revenirea la domniile pământene, incluzând înlăturarea regimului fanariot.
Aceste două memorii au fost începutul unui întreg șir de proiecte politice, ce au continuat până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Acestea doreau unirea Țării Românești cu Moldova, modernitate, renunțarea la privilegiile boierești, rezolvarea problemei țărănești și egalitatea în drepturi politice, marcând începutul modernității în spațiul românesc.
În anul 1821, a fost redactat proiectul "Cererile norodului românesc", care a avut drept o urmare importantă îndepărtarea domniilor fanariote, prin revoluția condusă de Tudor Vladimirescu din același an. Ulterior, au fost redactate și "Constituția cărvunarilor" (1822, fiind o schiță a principiului separării puterilor în stat), "Regulamentele organice" (1831-1832, redactate sub instrucțiunile Rusiei, au fost primele documente cu rol de constituție din spațiul românesc), "Petiția proclamațiunii" și "Proclamația de lslaz" (1848), "Rezoluțiile adunărilor ad-hoc" (1857) etc.
Împreună, aceste proiecte politice au dus, treptat, la modernizarea spațiului românesc, urmând ca, la 1859, Alexandru Ioan Cuza, să fie ales dublu, la 5 ianuarie în Moldova și la 24 ianuarie în Țara Românească, fapt ce a condus la săvârșirea Unirii Mici.
Denumit oficial de Cuza, "România", stat cu capitala stabilită la București, a urmat să se consolideze în urma unor reforme date de acesta, precum și câțiva ani mai târziu, prin alegerea unui prinț străin din familia domnitoare a Prusiei la tron, Carol I de Hohenzollern, prin formarea de partide politice și prin adoptarea primei constituții a României, Constituția de la 1866.
Tânărul stat și-a obținut independența 11 ani mai târziu, în 1877, prin intermediul războiului ruso-turc din acel an.