Limba română, întrebare adresată de sanfren2007, 8 ani în urmă

Ma puteti ajuta cu un rezumat de la povestirea ,,Jucariile" de Tudor Arghezii?? multumesc anticipat

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de sos45
19
JUCARIE … JOC … fac parte din acelasi camp semantic. Ne zboara mintea imediat la copilarie, la acea perioada extraordinara a vietii pe care toti dintre noi o traversam si dupa care toti tanjim, maturi fiind. Atunci totul, dar absolut totul e perfect. Lumea e a noastra. Suntem cu adevarat fericiti si nu ne gandim decat la prezent.
La prima vedere “jucarie” e un cuvant banal: obiect cu care se joaca copiii. Nimic mai simplu. Cu toate acestea insa, e mult mai complex decat credem. In fond, viata noastra e un joc, tot ceea ce facem si ce spunem. Tot ceea ce gandim
Iata! Jucaria e folosita pentru joc, la fel cuvintele sunt folosite in jocul vietii. Chiar noi oamenii poate ca suntem niste jucarii.
Asadar, sa patrundem incet-incet catre semnificatiile subtile ale acestei teme si a acestui cuvant: jucarie.
Jucaria de vorbe… e o arta! Iar arta este o indeletnicire care are ca scop producerea valorilor estetice. Ea necesita pricepere, cunoastere, capacitati deosebite.
In ce consta ea? In modelarea limbajului, in modelarea ratiunii, in modelarea noastra.
Si daca ne vom referi la literatura in continuare, desigur ca atentia ni se va indrepta exclusiv inspre Nichita Stanescu. E un nume semnificativ pentru “Ordinea cuvintelor”, de pilda. La baza textelor sale sta cuvantul, dar si sinele- doua notiuni in jurul carora el grupeaza toate datele existentei.
“Cuvintele fiind umbra structurii materiei, cautam intruna sursa ce a iluminat materia ca sa lase o umbra atat de majestuasa, atat de semantica. Tendinta catre aceasta sursa retrage uneori cuvintele prin materie, distrugand materia, catre sursa initiala. Traversarea cuvintelor prin materie nu mai tine de cuvant, ea s-ar putea numi chiar poezia.
Daca materia are timp, cuvantul are eternitate, daca materia este simultana numai cu secunda, cuvantul este simultan cu orice, oricand. Umbra vietii mele sunt cuvintele mele. Eu sunt simultan cu propria mea secunda, cuvintele mele sunt simultane cu orice , oricand
Alte întrebări interesante