ma puteti ajuta la o compunere despre o fata care se poarta urat cu bunica ei?
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
0
Eram într-o zi de vacanța,la bunicii mei,în satul natal al mamei.Bunica m-a trimis în zorii zilei sa iau pâine,pentru pranz,fiindca nu mai aveam.Trecand pe lângă o casa,departe de casa bunicii,am vazut,întâmplător,o fetiță care se purta foarte urat cu bunica ei.Biata batrana,abia mai putea merge,dar fetita tot îsi batea joc de munca si efortul depus de biata batrana.Dacă femeia avea vreo problema fetita îi intorcea vorba,și nu făcea nimic din ce îi spuse bunica.Fetita fiind rasfatata,bunicuta trebuia sa-i faca mofturile ei.Cand am ajuns acasa,i-am povestit bunicii mele despre cele întâmplate,și i-am spus că niciodată,nu voi face fapta aceasta,pe care a facut-o fetita cu bunica ei,fiindcă bunicii,tin mult la nepoți,dar multi nu stiu sa aprecieze asta.Bunicii vor rămâne în amintirea mea,și nimeni si nimic nu o vor șterge.
Vacanta plăcută!
Vacanta plăcută!
Utilizator anonim:
multumesc
Răspuns de
5
Ramasa orfana de mica in urma unui nefericit eveniment, fata ramasese in grija bunicii, o femeie simpla de la tara. Bunica, femeie harnica si credincioasa, vaduva de timpuriu, cu palmele batatorite de munca ii facea toate poftele fetei care zi de zi crestea tot mai mofturoasa. Uneori bunica ii cerea fetei sa o ajute dar aceasta invatata sa i se dea totul de-a gata o refuza tafnoasa.
Ieri asa, azi asa, fata devenise de o rautate malefica si nu ii convenea nimic din ce facea biata batrana. Ridica vocea la ea la orice facea, nu ii convenea mancarea, nu ii placea cum aranjeaza bunica lucrurile, cand se aseza biata femeie pentru o clipa sa se odihneasca ii cerea ba un pahar cu apa in care abia isi muia buzele, ba alta prostie inventata de ea doar sa o faca pe batrana sa nu ii tihneasca.
Zilele treceau, bunica inghitea orice moft doar sa ii faca nepoatei pe plac. Slabea vazand cu ochii, pasii ii erau mai sovaielnici, pana intr-o dimineata cand nu se mai putu ridica din pat.
Fata cand se trezi stia ca mancarea trebuia sa fie langa pat aburind. Dar in dimineata cu pricina lipsea .... Incepu sa strige dupa bunica. Nici un raspuns. Se culca inapoi si se trezi pe la amiaza. Crapa ochii putin dar pe masuta de langa pat inca nu aparuse mancarea. Speriata sari din pat si fugi in camera bunicii. Aceasta statea in pat gemand, pe o parte, cu fata inspre perete.
- Bunico ! Ce faci ? Nu vezi ? E amiaza si inca nu mi-ai dat de mancare ! spuse fata pe un ton ridicat.
Bunica intoarse capul peste umar si cu o voce stinsa ii spuse.
- Draga mea, cred ca mi se apropie sfarsitul. Nu stiu cat am sa mai rezist. Vei ramane singura pe lume si plec cu gandul rau ca nu te-am invatat nimic folositor in viata. Imi plange sufletul ca te-am tinut in puf pana acum si ca nu te vei putea descurca singura.
Fata privea impietrita de cele auzite. Asa ceva nu se asteptase niciodata. Credea ca bunica va trai vesnic si ii va face toate mofturile. Un gand cumplit o cutremura prin tot corpul.
- Bunico ! Te iubesc ! Asa ceva nu se poate intampla ! Te rog, spune ce sa fac sa iti revii.
Bunica ii ceru un ceai si ceva de mancare. Fata fugi in bucatarie si se apuca de treaba asa cum nu prea stia. Striga tare sa o auda bunica si ii cerea sfaturi de unde sa ia cate una si cum sa faca. Reusi sa gateasca ceva si ii duse bunicii intr-un suflet. O ajuta sa se ridice in capul oaselor si in genunchi langa pat o privea cum se chinuie sa manance. Lacrimi fierbinti ii curgeau pe obraz iar sufletul ii era strans de durere. Pierdea singurul sprijin, singura fiinta care o iubea cu adevarat. Se ruga in gand ca bunica sa prinda din nou vlaga si sa isi revina. Azi asa, maine la fel, incet incet bunica prindea puteri si fata devenea mai iscusita in tot ce facea. Veni si ziua cand batrana se ridica din pat cu pasi sovaielnici. Fata o sprijini si o duse la fereastra sa ia o gura de aer curat si sa priveasca privelistea de afara.
- Bunico, te iubesc din toata inima. Nu te apreciam pana sa te imbolnavesti. Abia atunci mi-am dat seama ca pot pierde totul. Te rog sa ma ierti.
Bunica ii lua capul, fara sa spuna nimic, o saruta pe frunte si o stranse puternic in brate. Stia ca fata a inteles cu adevarat atunci ce inseamna iubirea, daruirea si prietenia
Ieri asa, azi asa, fata devenise de o rautate malefica si nu ii convenea nimic din ce facea biata batrana. Ridica vocea la ea la orice facea, nu ii convenea mancarea, nu ii placea cum aranjeaza bunica lucrurile, cand se aseza biata femeie pentru o clipa sa se odihneasca ii cerea ba un pahar cu apa in care abia isi muia buzele, ba alta prostie inventata de ea doar sa o faca pe batrana sa nu ii tihneasca.
Zilele treceau, bunica inghitea orice moft doar sa ii faca nepoatei pe plac. Slabea vazand cu ochii, pasii ii erau mai sovaielnici, pana intr-o dimineata cand nu se mai putu ridica din pat.
Fata cand se trezi stia ca mancarea trebuia sa fie langa pat aburind. Dar in dimineata cu pricina lipsea .... Incepu sa strige dupa bunica. Nici un raspuns. Se culca inapoi si se trezi pe la amiaza. Crapa ochii putin dar pe masuta de langa pat inca nu aparuse mancarea. Speriata sari din pat si fugi in camera bunicii. Aceasta statea in pat gemand, pe o parte, cu fata inspre perete.
- Bunico ! Ce faci ? Nu vezi ? E amiaza si inca nu mi-ai dat de mancare ! spuse fata pe un ton ridicat.
Bunica intoarse capul peste umar si cu o voce stinsa ii spuse.
- Draga mea, cred ca mi se apropie sfarsitul. Nu stiu cat am sa mai rezist. Vei ramane singura pe lume si plec cu gandul rau ca nu te-am invatat nimic folositor in viata. Imi plange sufletul ca te-am tinut in puf pana acum si ca nu te vei putea descurca singura.
Fata privea impietrita de cele auzite. Asa ceva nu se asteptase niciodata. Credea ca bunica va trai vesnic si ii va face toate mofturile. Un gand cumplit o cutremura prin tot corpul.
- Bunico ! Te iubesc ! Asa ceva nu se poate intampla ! Te rog, spune ce sa fac sa iti revii.
Bunica ii ceru un ceai si ceva de mancare. Fata fugi in bucatarie si se apuca de treaba asa cum nu prea stia. Striga tare sa o auda bunica si ii cerea sfaturi de unde sa ia cate una si cum sa faca. Reusi sa gateasca ceva si ii duse bunicii intr-un suflet. O ajuta sa se ridice in capul oaselor si in genunchi langa pat o privea cum se chinuie sa manance. Lacrimi fierbinti ii curgeau pe obraz iar sufletul ii era strans de durere. Pierdea singurul sprijin, singura fiinta care o iubea cu adevarat. Se ruga in gand ca bunica sa prinda din nou vlaga si sa isi revina. Azi asa, maine la fel, incet incet bunica prindea puteri si fata devenea mai iscusita in tot ce facea. Veni si ziua cand batrana se ridica din pat cu pasi sovaielnici. Fata o sprijini si o duse la fereastra sa ia o gura de aer curat si sa priveasca privelistea de afara.
- Bunico, te iubesc din toata inima. Nu te apreciam pana sa te imbolnavesti. Abia atunci mi-am dat seama ca pot pierde totul. Te rog sa ma ierti.
Bunica ii lua capul, fara sa spuna nimic, o saruta pe frunte si o stranse puternic in brate. Stia ca fata a inteles cu adevarat atunci ce inseamna iubirea, daruirea si prietenia
Alte întrebări interesante
Fizică,
8 ani în urmă
Studii sociale,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Chimie,
9 ani în urmă
Biologie,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă