Question

Mergea ariciul fluierând, se proptea uşurel în baston şi, dacă întâlnea o veveriţă, un
iepure sau altă cunoştinţă, se apleca îndată, își scotea pălăria şi rostea: Vă salut cu stimă! sau
Respectele melel, după împrejurare. Şi tocmai când fluiera mai fără grijă, se intalni cu un
lup. Un pui de lup prost şi obraznic.
-Brilmaräi lupul. Ce dihanie caraghioasă! N-am mai văzut aşa dihanie in viața mea. Cum te
cheamă, piciule?
-Arici răspunse ariciul.
-Aşa? Ei, pân-aici ţi-a fost ariciule! Brr! Am să te mănânc...
Ariciul îşi scoase cuviincios palária.
-Và salut, dar fără stima! spuse el. N-am nimic impotrivă să fiu mâncat de un lup. Numai că...
-Ha, ha ti-e frică! rase lupul. M-am obişnuit. Ori de câte ori vreau să mănânc şi eu, i se face
frică celui pe care am să-l inghit. Cu toate astea, ştii, nu-i mare lucru. Te inghit atât de
repede! Nici n-apuci să-ţi dai seama.
(Vladimir Colin, Povestea ariciului intelept)

● Formulează o idee principală și o idee secundară din textul dat.​

Answer 1

Răspuns:

Idee principală - ariciul înțelept a salutat pe toți cu stima, numai pe lup nu

Idee secundara - lupul fiind neînțelept, se lauda ariciului cu faptul ca tuturor le era frica de el