Question

NECROLOGUL LUI ION ( ION LIVIU REBREANU )

Answer 1

Explicație:

Ion este personajul principal al romanului omonim al lui Liviu Rebreanu, deoarece majoritatea intamplarilor povestite il au ca protagonist, iar viata traditionala a satului Pripas este tulburata o vreme de faptele sale: bataia cu George Bulbuc la crasma lui Avrum, dupa hora; bataia cu Simion Lungu, dupa ce intrase cu plugul in pamantul acestuia; cearta cu Vasile Baciu, tatal Anei, pentru avere; necinstirea Anei, pe care o lasa insarcinata si refuza sa o ia de nevasta; procesul; inchisoarea; bataia Zenobiei, mama sa; jignirea lui Zaharia Herdelea; dojenirea lui in biserica de catre preotul Belciug; prietenia falsa cu George Bulbuc dupa casatoria acestuia cu preotul Belciug; prietenia falsa cu George Bulbuc dupa casatoria acestuia cu Florica; uciderea lui de catre George, sotul inselat.

Satul este bulversat de aceste evenimente, unii il dezaproba, altii ii tin partea. (,In Pripas nu se pomenise o omucidere de cand se tinea minte. Acuma oamenii fierbeau si se cruceau. Vestea a alergat degraba in Jidovita, in Armadia, in toate imprejurimile. Si toata lumea compatimea si lauda pe Ion, ca a fost asa de bun si de darnic. Totusi nici pe George nu-l ocara nimeni si-i doreau sa scape mai usor din pacostea ce-a a dat peste dansul.").

Ion, prin aceasta pozitie centrala in roman, devine un personaj reprezentativ. Chiar autorul considera ca Ion simbolizeaza pasiunea organica a taranului roman pentru pamantul pe care s-a nascut, pe care traieste si moare". (Addenda la Jurnalul I). El este tipul taranului roman din prima jumatate a secolului al XX-lea care face din proprietatea asupra pamantului rostul existentei sale in lume. E1 doreste pamantul nu ca pe un auxiliar al existentei (ca o sursa de asigurare a celor necesare vietii cotidiene), ci ca o conditie sine qua non a fiintarii in lume. Scena sarutarii pamantului dovedeste o patima, o dorinta demonica, in stare sa distruga sentimente si vieti. El nu vrea doar pamant (familia Glanetasu mai avea faneata si doua porumbisti), ci avere, pamanturi multe, care sa-i confere alt statut in locul celui de "sarantoc". Era un fecior "iute si harnic ca ma-sa", caruia pamantul ii era drag ca ochii din cap. Tatal sau, Alexandru Glanetasul, ,in tineretea lui fost mare cantaret din fluier () zicea atat de frumos din trisca, parca ar fi fost clarinet. De acea l-a poreclit lumea " Glanetasul". Fusese baiat curatel si istet, dar sarac iasca si lenevior de n-avea pereche. Fugea de munca grea. () I-au placut mai mult lucrurile muieresti: sapatul, pologul, caratul, semanatul. () Niciodata nu i-au crescut bataturi in palma de munca ".