Question

notează elemente reale și elemente imaginare din povestirea ,,emil și trenul spre berlin '' dupa erich kastner ?

Answer 1

Salut!

”Emil pleca să petreacă o săptămână la Berlin, la niște rude. Mama îl conduse la gară. El o sărută, apoi urcă cu geamantanul într-un compartiment. Ușile se trântiră, locomotiva se urni din loc și trenul începu să se îndepărteze încet. Așezat pe o banchetă, băiatul se rezemă pe spetează și, în câteva clipe, adormi.

Deodată avu impresia că trenul se învârtește în cerc, așa cum fac trenulețele de jucărie prin casă. Se uită pe fereastră și văzu că locomotiva se apropia tot mai mult de ultimul vagon. În mijlocul acestui cerc frenetic erau copaci, o moară de sticlă și o casă cu două sute de etaje.

Lui Emil îi era grozav de frică să nu se întâmple un accident. Atunci deschise ușa, coborî și începu să alerge de-a lungul șinelor. Se agăță de locomotiva în care era mecanicul. El mâna cei doisprezece cai înhămați care trăgeau trenul. Caii aveau patine pe role de argint peste copite și cântau alunecând pe șine.

Speriat, Emil îi zise vizitiului:

— Oprește sau se întâmplă o catastrofă!

Dar acesta dădu bice cailor care alergau mai repede. Atunci Emil nu se mai putu stăpâni și sări din tren, rostogolindu-se de-a lungul rampei.

— Diii! Fugiți după el! urlă vizitiul.

Caii ieșiră de pe șine și se năpustiră asupra băiatului. Fără să mai stea pe gânduri, Emil fugi printr-o livadă, de-a lungul unui șir de copaci, apoi peste un pârâu, înspre casa cu două sute de etaje.

Clădirea avea o boltă mare, neagră. Emil se repezi la o scară de fier care ducea pe acoperiș. Trenul bubuia în urma lui, călcând totul în picioare. În timp ce urca, copacii păreau tot mai mici, iar moara de sticlă abia o mai recunoșteai. Când ajunse pe acoperiș, Emil desfăcu batista și sări în gol. Pentru o clipă auzi în urmă suflarea cailor, trenul zdrobind coșurile caselor, apoi nu mai văzu și nu mai auzi nimic.Și pe urmă, buf! Căzu în livadă. Dintr-o săritură se îndreptă spre moara de sticlă, unde o zări pe mama sa.

— Mămico! exclamă Emil. Ce facem?

— De ce aleargă trenul acesta după tine? Uite, e chiar jandarmul nostru! zise mama, arătând spre vizitiu.

— Acum câteva zile am mânjit cu roșu nasul statuii Ducelui din Piața Târgului... și i-am desenat și o mustață...

— Ei?! izbucni mama în râs.

— Ăsta nu-i lucrul cel mai rău! Dumnealui vrea să știe numele celor care erau cu mine. Dar nu pot să-i spun. E o chestiune de onoare!

— Ai dreptate, adaugă mama și apăsă o pedală.

Cele patru aripi ale morii începură să se învârtească în strălucirea soarelui. Caii trenului se speriară și se opriră brusc. Se auzi un scrâșnet ascuțit și Emil deschise brusc ochii. Fusese totul un vis.”

• Notează, într-un tabel asemănător celui dat, elemente reale și elemente imaginare din povestire.

                                        Elemente reale:

• ”pleca să petreacă o săptămână la Berlin”

• ” Mama  îl conduse la gară.”

• ”El o sărută, apoi urcă cu geamantanul într-un compartiment”

• ”Ușile se trântiră, locomotiva se urni din loc și trenulîncepu să se îndepărteze încet.”

• ”Așezat pe o banchetă, băiatul se rezemă pe spetează și, în câteva clipe, adormi.”

• ”Acum câteva zile am mânjit cu roșu nasul statuii Ducelui din Piața Târgului..”

• ”Se auzi un scrâșnet ascuțit și Emil deschise brusc ochii.”

• ”Fusese totul un vis.”

                                          Elemente fantastice:

• ” avu impresia că trenul se învârtește în cerc,”
• ”văzu că locomotiva se apropia tot mai mult de ultimul vagon. ”
• ”erau copaci, o moară de sticlă și o casă cu două sute de etaje.”

• ”începu să alerge de-a lungul șinelor.”
• ”Se agăță de locomotiva în care era mecanicul. ”

• ”El mâna cei doisprezece cai înhămați care trăgeau trenul.”
• ”Caii aveau patine pe role de argint peste copite și cântau alunecând pe șine.”

• ”acesta dădu bice cailor care alergau mai repede.”
• ”sări din tren, rostogolindu-se de-a lungul rampei.”

• ”Caii ieșiră de pe șine și se năpustiră asupra băiatului.”

• ” Emil fugi printr-o livadă, de-a lungul unui șir de copaci”, apoi peste un pârâu, înspre casa cu două sute de etaje.

• ”Clădirea avea o boltă mare, neagră.”

• ”Emil se repezi la o scară de fier care ducea pe acoperiș.
• ”Trenul bubuia în urma lui, călcând totul în picioare.”
• ”copacii păreau tot mai mici, iar moara de sticlă abia o mai recunoșteai.”
• ”Emil desfăcu batista și sări în gol.”
• ”auzi în urmă suflarea cailor, trenul zdrobind coșurile caselor,”
• ”Căzu în livadă. Dintr-o săritură se îndreptă spre moara de sticlă, unde o zări pe mama sa.”

• ”mama și apăsă o pedală.”

• ”Cele patru aripi ale morii începură să se învârtească în strălucirea soarelui.”
• ”Caii trenului se speriară și se opriră brusc.”

*Toate elementele imaginare sunt cele din visul lui Emil.