Question

Nu ştiu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri si jucării pline de hazul si farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! Şi, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații și surorile îmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată, și copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toata lumea a mea!
Și eu eram vesel ca vremea cea bună şi șturlubatic și copilăros ca vântul în tulburarea sa. [...]
Știa, vezi bine, soarele cu cine are de-a face, caci eram feciorul mamei, care și ea cu adevărat că știa a face multe și mari minunăţii: alunga nourii cei negri de pe deasupra satului nostru și abåtea grindina în alte pårți, infingând toporul în pământ, afară, dinaintea ușii; închega apa numai cu două picioare de vacă, de se încrucea lumea de mirare; bătea pământul, sau peretele, sau vrun lemn, de care må påleam la cap, la mână sau la picior, zicând: ,,Na, na!", și îndată-mi trecea durerea... când vuia in sobă tăciunele aprins, care se zice
că face a vânt și vreme rea, sau când ţiuia tăciunele, despre care se zice ca te vorbeşte cineva de rău, mama îl mustra acolo, in vatra focului, și-l buchisa cu clestele, să se mai potolească duşmanul; și mai mult decat atata: oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregatea, cu degetul îmbălat, puțină tină din colbul adunat pe opsasul* încălțării ori, mai în grabă, lua funingine de la gura sobei, zicând: "Cum nu se deoache călcâiul sau gura sobei, așa så nu mi se deoache copilașul" și-mi facea apoi câte-un benghi* boghet* în frunte, ca să nu-și prăpădească odorul... și altele multe încă făcea...
Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunăţii, pe cât mi-aduc aminte; și-mi aduc bine
aminte, căci brațele ei m-au legånat când ii sugeam țâța cea dulce și må alintam la sanu-i, gangurind și uitându-mă în ochi-i cu drag! Și sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat, și a vorbi de la dânsa am învățat. Iar înțelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea de a pricepe omul ce-i bine și ce-i rău.

Vă rog
Urgent
Dau coroana​

Answer 1

mama- miraculoasa  dulce   blanda