Question

o compunere cu titlul dovleacul si vita-de-vie

Answer 1

Era o zi frumoasa de toamna in gradina bunicilor. Frunzele multicolore stralucesc in lumina soarelui palid. Un dovleac grasan a crescut langa vita de vie. Vazandu-se asa de portocaliu si mare, acesta se considera foarte sarmant.
  -Nimeni nu mai e ca mine! Eu sunt cel ma frumos, mai portocaliu si mai mare dovleac! spunea el.
Vita de vie statea timida si tacuta fara sa spuna cava. Totusi observa ingamfarea dovleacului. Se uita lung la el.
  -Ce ma privesti asa? Nu ai mai vazut o astfel de frumusete, nu? Stiu, stiu, nu trebuie sa ma lauzi, este evident ca sunt extraordinar.
  -Imi pare rau ca te intrerup, domnule dovleac, dar sa stii ca lauda de sine nu miroase-a bine. Mai bine te-ai gandi la cat de folositor esti, nu la marime sau culoare.
Dovleacul se gandi putin. Vita de vie avea dreptate. Dar si ce! El nu era folositor? Zise:
  -Pai ai dreptate, nu m-am gandit niciodata cat sunt de folositor. Daca stau sa ma gandesc eu sunt cel mai folositor. Din miezul meu gospodina va face o placinta de nedescris. Pe cand tu, vita amarata, ce folos oferi?
  -Pai eu fac struguri, din care se va face must, vin sau compot. Strugurii mei sunt foarte dulci si gustosi. Iar din frunzele mele poti face niste sarmalute de te lingi pe degete.
Dovleacul intelese ca nu era nimeni mai folositor ca celalalt. Toti erau egali. El nu era mai presus decat alta leguma sau fruct. Isi ceru scuze, iar el si vita de vie devenira cei mai buni prieteni.