Limba română, întrebare adresată de Fl24yahio, 8 ani în urmă

O compunere cu titlul sa pierdut o carte

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de marinabitoi
1
Intr-o zi frumoasa de primăvara, cand soarele batea tare, razele lui intrând in camera umplând-o cu lumina, aveam de gand sa ma duc la biblioteca. Ajuns/a acolo, privesc cum miile de cărți, pline de praf, unele din ele neatinse de veacuri, zac, uitate in rafturi. Aud, cum o doamna mai jn varsta, imi șoptește sa fac liniste si sa-mi aleg din acele cărți, sa citesc. Privirea mea, s-a pus fix pe o carte groasa, ce parea mai noua. Am luat-o de acolo, minunandu-ma de cate pagini are. Odata ce am deschis-o incep sa citesc. Citesc, citesc pana cand observ ca deja am citit 10 pagini. O închid si o las pentru a o citi mai tarziu. Privesc raftul unde acum s-a lasat un mic gol, golul care s-a facut cand am luat acea carte groasa. Mi se blocheaza privirea in acel gol, privind atent. Reusesc sa-mi iau privirea de acolo, plecând sa mai vad si alte minunății ale bibliotecii. Acea biblioteca avea tot felul de cărți, cărți cu multe povesti, cărți pe capitole, cărți pentru a învața limbi străine, etc. Intru intr-o camera unde este putina gălăgie, in acea camera aveai voie sa vorbesti, dar însă nu tare. Merg, merg si aud iar pe acea doamna care o auzisem cand intrasem in biblioteca. Imi vorbeste frumos, si începem sa discutam despre cărți.

marinabitoi: Timpul se scurge iar eu am plecat, am trecut iar la raftul unde era acel gol. Observ ca o carte lipseste, observ ca acel gol lasat era mult mai spațios, era ceva necurat la mijloc, poate ca cineva a luat o carte împrumut, dar nu, refuzam sa cred asta.
marinabitoi: Am vrut sa cred doar faptul ca a fost furată o carte de acolo. Ma duc dupa bibliotecara, ea ar trebuii sa stie ce carte a fost luata de acolo,
marinabitoi: vine cu mine inapoi la raft si spune ca nimeni nu a luat împrumut cartea carte lipseste
marinabitoi: ,intra in panica știind ca nu s-a mai întâmplat ca o carte sa fie furată,
marinabitoi: , stia ca nici cel mai bun copil nu ar fura o carte in zilele astea.
marinabitoi: Imi duc privirea in podea si observ ceva verde sub dulapul cu cărți, cand o iau observ ca e o foaie, o foaie din acea carte. Era o carte ce avea foi colorate. Ma uit mai atent jos dar nici urma de carte. Ma decid sa ma uit pe la oameni care sa nu cumva sa o fii luat fara sa anunțe dar in zadar.
marinabitoi: Trec pe langa o usa rosie pe care scria ca nu avem voie sa intram acolo. Nu puteam rezista, aveam acea presimțire ca acolo s-ar afla cartea. Bibliotecara a zis sa renunțam. Dupa plecarea ei a fost momentul numai bun sa intru acolo, nimeni nu ma poate opri din a face ce cred eu ca e bine. Intrând, vad o fetița mica, cu o rochița rosiatica si par lung si blond, colorând cartea luata din raft cu miște culori găsite de ea pe biroul bibliotecarei cat ea fusese plecată.
marinabitoi: O chem pe bibliotecare si incercand sa o cautam pe mama fetiței, dam de o doamna îngâmfată, fițoasa si rea care ia fetița de mana cu forța si începe a o certa ca plecase de langa ea. Ma desgusta felul cum se comporta cu ea, dar ea era doar bona ei.
Pana la urma cartea a fost găsită si pusă inapoi unde ii era locul, umplând un pic din acel gol, rămânând spațiu doar pentru cartea ce urma sa o returnez cand o voi termina de citit.
marinabitoi: Scuze daca e prea lunga (sper ca e bine totusi, chiar daca nu prea se vorbeste despre secvența cu cartea pierduta) daca nu e bine fac alta, am mii de idei pentru compuneri
marinabitoi: P.s pusesem un cuvant ce nu ma lasa sa trimit tot si nu stiam de ce nu ma lasa sa trimit tot, am realizat cand am început sa trimit pe părți
Alte întrebări interesante