Question

o compunere de 20-30 randuri in care sa fie următoarele expresii: verdele padurii , inima bolnava, ciudata si firava ,sufletul pădurii ,peisajul vieții, o frunza intarziata

Answer 1

   Vara cînd eram la ţară admiram verdele pădurii. Toţi copii zburdau fericiţi. M-am reîntors toamna tîrziu.
   Pădurea era pustie de parcă avea inima bolnavă. Mă uitam la ea cu  o milă necomparabilă. Copacii goi zîmbeau parcă pentru ultima dată. Ce să mai zic de sărmanele flori care îmi spuneau parcă "scapă-ne de frig! Nu vrem să vină iarna! E sfîrşitul! Te rog,ajută-ne!''. Atmosfera era ciudată şi firavă. Chiar şi lighioanele speriindu-se de frig s-au ascuns. De pe geam,vedeam lacrimi pe ochii mamei. Tata şi-a luat capul pentru un moment din gazetă ca să privească pădurea. Bunica nu mai croşeta,iar bunicul nu mai privea televizorul. Chiar şi cîinele a început să mîrîie într-un mod ciudat. Pisica torcea altfel şi cocoşii au început să cînte chiar dacă era ora trei dupa-amiaza. toţi parcă mă îndemnau să plec în sufletul pădurii să-i zic ''Ne vedem la primăvară! Ştiu că ţie greu dar nu te pot ajuta! mă voi ruga să-ţi fie bine şi te voi vizita de fiecare dată cînd voi veni aici! Îţi promit!''. Am stat aşa un timp. Mă uitam ba la geamul casei,ba la pădure.Eram prins într-o capcană! Ştiam bine că mama şi-a petrecut o bună parte din copilăria ei jucîndu-se în pădurea asta şi mai ştiam că tata venea aici în fiecare vară la pescuit cu amicii lui.Mai era  cunoscut pentru mine că buneii făceau picnic aici mereu cînd erau zile însorite. N-am mai stat pe gînduri şi am pornit în pădure. Acolo m-am aşezat pe un morman de frunze şi măsuram totul cu privirea. S-a înserat însă eu am rămas pînă a căzut şi o frunză întîrziată din nucul unde preferam eu să mă joc. Ştiam că părinţii deja s-au îngrijorat,aşa că m-am pornit fără grabă înspre casă. În acest timp mă gîndeam cum m-aş simţi eu dacă aş fi în locul pădurii şi am început să plîng cu lacrimi fierbinţi.Cînd am ajuns acasă le-am povestit părinţilor întîlnirea mea cu pădurea şi ei mi-au spus că am făcut ce trebuia.
    Noaptea,am visat pădurea. Era din nou de acel verde de smarald ce-mi încînta privirea.N-am crezut vreodată că să vorbeşti cu o pădure e atît de sentimental!