o compunere de 200 de cuvinte despre o intamplare care v a impresionat repede va rog si sa fie plauzibila si de nota 10 sa zic asa. Multumesc.
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Am citit de mult,nu știu cum s-a-ntâmplat,într-o lună a lui decembrie cartea,,Un colind de Crăciun"de Charles Dickens, o poveste care readuce spiritul Crăciunului, reaprinde dorinţa omului de a fi mai bun cu semenii săi, de a se comporta puţin diferit faţă de cum o face în restul anului.
M-a impresionat personajul principal al poveștii, Scrooge, care se schimbă radical în urma unor întâmplări incredibile de care are parte. Cine este Scrooge?
,,Un ticălos bătrân, hrăpăreţ, apucător, lacom, calic, cărpănos, un zgârie-brânză! Dur şi tăios precum o cremene din care niciodată n-a izbutit vreun fier să scapere un foc generos; ascuns, ursuz şi singuratic ca o stridie. Răceala din el îi îngheaţă trăsăturile bătrâne, îi pişcă nasul ascuţit, îi zgârcea obrajii, îi înţepenea picioarele, îi înroşea ochii şi îi învineţea buzele subţiri; şi i se strecura hoţeşte în glasul gâjâit. Pe cap, pe sprâncene şi pe bărbia ţepoasă avea promoroacă. Purta pretutindeni cu el propria lui temperatură scăzută; îşi îngheţa biroul în zile de caniculă; şi nu înmuia nici cu un grad gerul de Crăciun.” Scrooge e tipul avarului absolut. Este ajutat in munca sa de un angajat, care, datorită zgârceniei şefului, este nevoit să se încălzească în plină iarnă la flacăra unei lumânări.
Nici vizita la birou a nepotului lui Scrooge şi frumoasele cuvinte spuse de acesta in legătură cu sărbătoarea Crăciunului nu-l determină să-şi schimbe atitudinea faţă de ceilalţi, şi , în definitiv, faţă de el însuşi
Chiar în ziua în care se împlinesc şapte ani de la moartea asociatului lui Scrooge, Marley, nişte întâmplări extraordinare schimbă fundamental felul de a fi al personajului principal. Mai intâi Scrooge e vizitat de doi domni care încearcă să strângă şi de la el nişte fonduri în scopuri caritabile.
Și uimitor este cum Scrooge pleacă acasă, fără să lase niciun bănuţ în cutia milei.Citesc și sunt nedumerit cum toată lumea, în afară de el, sărbătoreşte sfântul eveniment, până şi oamenii străzii sau cei săraci ştiu să se bucure de Crăciun.
Se petrece ceva neobișnuit: ajuns acasă, în loc să se poată odihni ca în oricare noapte, Scrooge se întâlneşte cu fantoma fostului său asociat, care-i explică faptul că încă mai poate schimba ceva, chiar ceva fundamental, în relaţia pe care o are cu semenii săi. Pentru aceasta trebuie să „îndure” vrând-nevrând vizitele fantomelor Crăciunului trecut, Crăciunului prezent şi a Crăciunului viitor.
Mi s-a părut înfiorător cum cele trei fantome îşi fac pe rând apariţia şi îl poartă pe nefericitul zgârcit în timp şi în spaţiu,arătându-i greşelile făcute şi chiar şi ceea ce se va întâmpla cu el dacă va continua să fie aşa cum e: în vremea copilăriei,apoi retrăieşte clipa când n-a răsplătit cu nimic un copil care i-a cântat un colind la ușa biroului, îl duce în casa angajatului său care are o famile și,cu toată sărăcia pe care o are, se bucură de Crăciun şi mai ales de minunatul prilej de a fi împreună în această zi deosebită.
Mi-a plăcut ce frumoasă revenire face autorul la discuţia anterioară între zgârcitul personaj şi cei doi reprezentanţi ai societăţii de caritate.Dar mi s-a părut îngrozitoare Fantoma Crăciunurilor viitoare care îl poartă la momentul morţii sale, moarte care nu e regretată de nimeni. Văzându-şi numele scris pe mormânt, Scrooge se roagă de fantomă să nu-l lase în lumea celor drepţi. Promite să se îndrepte, şi chiar o face, stârnind reacţii dintre cele mai ciudate pentru cei din jur.
Cele trei fantome au rolul de a-l face pe Scrooge să-și reconsidere viața, să-și regrete faptele și să-și regăsească bunatatea îngropată în teancurile cu bani. Elocvent mi se pare ce-i trece prin cap angajatului lui Scrooge în momentul în care aude din gura acestuia că vrea să-i măreasca salariul.
În finalul cărţii, nedorindu-şi să moară şi nici ca cel mic să se stingă, Scrooge decide că e timpul să se schimbe radical, astfel că devine mai… hm… om, este mult mai înţelegător şi poate rosti, în sfârşit, cele două cuvinte: „Crăciun fericit!”.