O compunere de o pagina de caiet mare despre o intamplare din copilarie !
Sa aiba naratiune si descriere!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Era o zi însorită de vara .Soarele dogoritor incalzea cu putere natura .Tocmai am terminat scoala si de acum eram liberi sa ne jucam cat vrem . Asa ca a doua zi de vacanță ne -am propus sa mergem la rau sa ne distram cu verișorii mei care erau veniți in vacanta la țară. Zis si facut .A doua zi cand ne -am trezit soarele deja strălucea pe cerul senin si foarte frumos . Ne-am luat de acasa un cos unde am pus pranzul ,deoarece avem sa-l luam in poeniţa de langa râu. Cand am ajuns acolo apa raului era foarte frumoasa si albastra ca cristalul .Asa ca am lasat cosul deoparte si am inceput sa ne jucam in apa .Timpul a trecut pe nesimțite si in curand a venit pranzul asa ca a trebuit sa lasam joaca si sa mergem in poeniţa sa macam apoi sa ne mai jucam pana spre seara .Cand am ajuns in poiană totul era parca fermecat.
Păsărele cantau voioase, florile multicolore erau oeste tot ,iar iarba verde nu lipsea .Am pus o pătură jos pe iarba ne -am asezat cu toții si am inceput sa mancam liniștiți si entuziasmați. Insa inaite de a termina ne-am dat seama ca un verisor care era mai mic lipsea .Ne -am speriat foarte tare si am inceput sa-l cautam peste tot ,unii au mers la rau ,altii l-au cautat prin poiana insa nu -l gasem .Dupa vreo jumatate de ora de cautat l-am gasit dormind dupa un tufis. Atuci am rasuflat ușurați ne-am strans lucrurile si ne-am intors acasa caci nu ne mai ardea la niciunul de jhcat in apa .Cand am ajuns acasa le-am povestit pățania părinților care au spus ca de data viitoare nu ne vor lasa nesupravegheati. Aceea zi nu o voi uita niciodată, deoarece a fost o zi însorită insa un mic nor a trecut prin fata soarelui si a umbrit-o insa a plecat la fel de repede cum a venit .