o compunere de o pagina "Iertarea virtute de mare pret"
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Iertarea virtute de mare preț
Explicație:
Au fost odata doi oameni. Unul planta mereu flori,iar celalalt era mereu in casă,strist.
Intr-o zi,i fata trecu pe acolo,si admiră florile,cu un zambet ruginit pe față. Omul fiind mai timid,se ascunde dupa gard,admirand-o de departe. De atunci,fata venea in fiecare zi,atingabd florile proaspete si zambind. Omul aranja doar pentru ea toate acele flori,ca sa i vada zambetul. Dar intr-o zi,fata veni-se plângând. Omul fiind speriat de motiv,vorbise cu floarea soarelui,ce era îndreptată spre soare,sa se intrepte spre fața fetei. Aceasta ascultând sfaturile se misca inspre fata,aceasta speriindu-se,si fugind cat o tineau puterile. De atunci nu mai venise nici o zi. Omul,fiind indragostit de ea deja, a căzut intr-o mare de tristețe, crezând ca fata a fugit pentru ca uraste florile pe care le a plantat.
Dar atunci floarea soarelui vorbi.
-Om scufundat in mare,fata s-a scufundat in nori. Din aceasta cauza nu va mai puteti atinge,sau admira. Ea nu a plecat din cauza ta,ci deoarece ii venise timpul sa mearga in cer.
Omul a intins mâna spre a doua persoana ce statea tristă,si a ridicat-o la lumină.
-Uneori nu trebuie sa i ierți pe alții,ci pe propria persoană.
(Gen daca te intrebi ce i cu povestea asta spun ce am vrut sa spun,in caz ca nu mi a ieșit,lkate faci tu mai bine dupa idee.
Deci,cele doua persoane erau aceleași persoane,cel fericit era langa persoana iubita,si adevarata persoana era tristă ca nu a putut sa vorbească cu acea fată. Dar un inger ia spus ca nu este vina lui ca fata fugise,de fapt aceea murise,și venea in fiecare zi la grădina ca sa vada ceva care nu i aduce aminte ca o sa moară,iar omul s a iertat,si asta e. Morala:inainte sa i ierti pe ceilalti, iartă-te pe tine.)