Question

O compunere despre orasul ghioceilor.

Answer 1

Soarele cald mângâie natura cu razele sale luminoase. Stratul de zăpadă a dispărut aproape complet din grădină. Ici-colo apar petice de pământ umed. Mici firişoare de verdeaţă scot capul la lumină şi se îmbată cu razele blânde ale soarelui de martie. Din iarba presărată pe alocuri, un ghiocel face ochii mari. S-a trezit din lunga hibernare şi se uită la cerul senin. Priveşte în jur buimăcit de somn, iar apoi îşi desface clopoţelul gingaş şi alb. Tulpiniţa verde îi tremură uşor în adierea vântului, dar se bucură de fiecare gură de aer proaspăt pe care o respiră. Ghiocelul priveşte în ochi soarele strălucitor, iar soarele îi răspunde cu sclipiri sidefii. Bucuros că prietenul său soarele este afectuos, ghiocelul îşi strigă fraţii. Ca la un semn grădina se umple de ghiocei mici abia înfloriţi. Aceştia cresc văzând cu ochii, câlcând în picioare şi ultimele pete de zăpadă. Brusc, grădina devine veselă şi zâmbeşte la vederea mulţimii de ghiocei. Aceştia se prind într-un dans de lumină şi culoare şi cântă în cor, plini de viaţă, că a venit primăvara. Anunţul venirii primăverii este auzit de toată   grădina, care se trezeşte la viaţă. Aceasta mulţumeşte ghioceilor că au dat semnalul venirii primăverii şi se pune pe înverzit fiecare copac, tufă şi alte plante.